Romanul, munca si impertinenta

Am avut si eu un contract cu un romanas de-al nostru, nu cine stie ce suma si nu cine stie ce muna. Pe scurt situatia e cam asa: la o saptamana d ela angajare a uitat sa-si faca treaba. Intrebat ce se intampla raspunde: stiam eu ca am uitat ceva dar nu mai tineam minte ce-i. OK, dojenit promite ca nu mai face. Mai trece o saptamana, se verifica treaba si ce sa vezi? In loc sa inceapa la 8 incepea de cateva zile munca la 10 sau 11. Luat iar la rost, zice: pai oricum nu sunt clienti de la 8, ca am vazut eu ca primii vin pe la 11. Normal, daca pana atunci e inchis, ce vanzari sa fie?

Romanul, munca si impertinenta

Ca sa fie clar, e vorba de o munca remote – de acasa, se poate programa pe o luna inainte. Urmeaza a treia abatere, iarasi iertat – adica nu i s-a scazut salariul pentru zilele nelucrate. Minune, mai trec cateva luni si iarasi treaba nefacuta. Seara vad ca nu e ok, ii scriu si zice: pai eram la tara, am vazut eu ca 20% din treaba nu a iesit cum trebuie, dar am programat si pe a doua zi, e o problema cumva de nu merge. Pai zic, nu era normal sa-mi zici? Pai ce sa verific din ora in ora, eu am facut ce trebuia, asta e. Ok, zic: punem punct si iti opresc 4 zile nemuncite ok, iei leafa pe restul zilelor ok.

Pff, pai ce sefu, te introci din urma, alea le-ai trecut cu vederea, asta e! Pe bune? Adica eu pagubitul si tu nicio treaba? Da ba bani cati vrei, eu gasesc pe jos baniii aia, nu ma targui cu tine. Ca sa vezi, omul gaseste pe jos salariul [ nu-s bani multi, vorba de o ora pe zi de munca ], nu conteaza ca a calcat pe bec de 4 ori. Poate gresesc eu, dar mi se pare cam impertinet omul meu [ angajatul, evident].

Poate vrei sa citesti si:

Prima impresie e totdeauna cea corecta

Cunosc pe cineva de multa vreme, atat virtual cat si real. Am avut o impresie cand l-am vazut prima data, una mai putin buna, dar cum nu-mi place sa judec oamenii pana nu verific, am zis ca e doar o impresie. M-a taxat de cateva ori, i-am spus direct si mi-a zis ca n-am inteles eu bine, ca bla bla si hau hau. Asta pana azi, cand am comentat la el pe canalul de YouTube si ce sa vezi? Mi-a sters comentariul. Sa fie sanatos, ma gandeam sa-i zic, da nu mai bine tac eu din gura si-l las sa creada ca mi-a tras-o? Asa pe romaneste o zic!

Prima impresie e totdeauna cea corecta

Cand ma ganesc ca ma rugase sa ma abonez la canalele lui, ca uite sa-l ajut, iar cand vine vorba de o chestie banala, uite mai ca o sa fac eu trafic pe barba lui, de la cei 10 vizitatori ai lui. Culmea este ca pusesem o intrebare pertinenta, la subiectul clipului. Asa-i in viata, trebuie sa te iei mereu dupa prima impresie, in 99% din cazuri este cea corecta. Cel putin asa a fost la mine, a functionat zeci de ani, trebuie sa fie corecta. Evident ca nu voi face ce zic, voi da mereu fiecaruia o sansa sa dovedeasca ca ma insel, desi credit 100% nu va primi niciodata de la mine.

Recunosc ca sunt o fire sociabila, prefer sa am multi prieteni in loc de putini si buni. Ma gandeam ca varianta multi si buni e mai ok, desi este practic nerealista. Evident ca n-am pierdut mare lucru, este mai degraba o dezamagire, poate ca si asa e spus prea mult. Ce-am avut si ce-am pierdut? Speranta poate, ca ea e ultima pe lista si de obicei traieste cel mai mult. Sa fie sanatos omul, altceva ce sa-i doresc? A, ca nu mai colaborez cu el nici sa fie cea mai buna afacere din lume, asta e partea a doua!

prietenie

Prima impresie e totdeauna cea corecta

Poate vrei sa citesti si:

Ce inseamna prietenia?

Vad tot mai des persoane care se plang de lipsa prietenilor, altii chiar se lauda cum au scapat ei de cei falsi, care voiam mereu ceva de la ei. Pana la urma prietenul la nevoie se cunoaste, acum depinde ce nevoi are fiecare. Cand ajungi cu nasul prea pe sus deja ai impresia ca lumea sta in preajma ta doar ca sa se milogeasca de vreun favor. Sau ma rog, orice ti-ar cere este deja facut cu interes, de asta a vrut sa-ti castige prietenia. Asa ca-i dai cu flit, nu mai face parte din bula ta. Nu e cazul meu, ca sa nu se speculeze ca am ceva frustrari.

Ce inseamna prietenia?

Teoretic am avut ceva prieteni adevarati la viata mea, doar ca ochii care nu se vad se uita, cam asta e cazul meu. Prieteniile din liceu si facultate s-au dus, fiecare cu viata lui, plus ca pe vremea aia nu era interntul care sa ne mai apropie oarecum. Faptul ca ne zambim amabil si/sau ne facem felicitari din cand in cand – mai ales cand ne aduce aminte FaceBook-ul nu inseamna ca asta e prietenie.

Cei mai buni prieteni ai mei nu mai sunt, s-au dus intr-o lume mai buna, asa-i viata asta: ce-i bun nu dureaza prea mult, trebuie sa te obisnuiesti. Am ajutat si am fost ajutat, chiar nu am de ce sa ma plang. Mai multe pretentii as fi avut de la rude, dar asta e o alta poveste, alt registru. Prietenia – nu aia adevarata, ci aia de conjunctura – se intretine. Nu merge sa te vezi din an in doi si sa ai pretentii.

Unul care credeam ca imi este prieten s-a dovedit ca fi mai atras de banii mei decat de prietenia mea. Asa ca la primul imprumut nerambursat s-a suparat tot el. Cred ca ultimul prieten adevarat ramane Vendel, mosneagul de 80 de ani, care are grija de casa mea de vacanta. Asa s-a nimerit, el sa stea acolo si eu nu. Ne vedem odata pe an, minim o luna, maxim trei. Ii duc niste branza de oaie, ca altceva nu vrea. El imi da oua, sa nu ramana dator, desi este evident ca eu ii sunt lui dator pentru ca are grija de gospodarie 11 luni pe an. Nu vrea nimic de la mine, are de toate si isi duce batranetile cu demnitate, nu are mostenitori, nu are decat cainii, nevasta si pe mine. Plus scuterul care-l duce zi de zi la o cafea la cofetaria din sat.

prietenia

Ce înseamnă prietenia adevărată ?

Poate vrei sa citesti si:

Viata la tara, atunci si acum

Ma uit cum discuta tinerii de azi despre ce grea era viata la tara – sau cat de grea este acum in unele sate si comune din Romania. Asta in timp ce viata la oras e un RAI, asa cum se vede in poza de mai jos. As putea pune poze din orasele fantoma, alea de unde au plecat minerii. Multi uita ca vremea trece, toaleta nu mai este in curte, animalele beau apa din adapatoare, uzi gradina cu aspersorul si ari cu tractorul. DA, se poate trai la tara ca la oras, doar ca mai bine. Si invers.

Viata la tara, atunci si acum

Toti vor azi sa traiasca la bloc, dar sa fie unul nou, probabil fata vecini recalcitranti si cu multe locuri de parcare – gratis! Ne-am obisnuit deja cu mancarea de la supermarket, cu mizeria si poluarea, ce sa mai adaug oare? DA, nu ne place sa taiem porcul, doar carnea ne place, nu-i asa? Nici cand se vand rosiile fara gust prin piete, aduse din Turicia sau Olanda nu ne place, ne plangem ca importam totul, ca e scump mararul si patrunjelul si ca ciresele se vand in Bitcoini. Dar nu vrem sa steam la tara, pentru ca nu-i asa, la birou mancand indigou e mai placut!

E greu sa tunzi iarba din gradina, mai bine dai 10 lei si spala scara blocului un amarat, unul din ala venit de la tara pentru un trai mai bun la oras. Era grea viata la tara, dar si la uzina era un fel de vacanta, unde strungarul se ducea de placere. Poat enu a vazut nimeni cum arata o hala de la UMEB, fara geamuri si une iarna iti inghetau mainile pe tolele de tabla. Dar erai in Capitala, la oras. Salariul era cam cat ar fi acum 1300 de lei [ noi ]. Iti ajungea daca nu stateai in gazda ci la caminul muncitoresc. Asta era dupa ’89, stai linistit.

Viata la tara nu e idilica, dar nici mai grea ca la oras, daca stii sa o traiesti. Daca vrei sa traiesti ca acum 100 de ani, atunci ar fi bine sa-ti aduci aminte cum era la oras tot acum 100 de ani, ca sa faci o comparatie justa.

Viata la oraș

Viata la oraș – București 2021

Poate vrei sa citesti si:

Pe ce cheltuim banii?

Intrebarea asta e legata in principal de cat castigi, pentru ca evident nu poti compara pe cineva care castiga minimul pe economie [ maxim 1.500 RON/luna net ] cu unul care ajunge la cateva mii de euro. Ma gandesc la mine, am un Samsung Galaxy S6 din 2016, ianuarie. Am dat pe el 2.000 de lei, inca merge si ma gandesc la baterie in fiecare luna. Mai tine, cu ce-l inlocuiesc? Nu mai vreau un telefon slab, dar sa dau banii pe un Note 10 oare merita? Vedeti ca nu m-am gandit la ultimul smartphone scos de Samsung, nici nu ma gandesc sa trec la Apple ca sa le dau bani doar pentru ca sunt ei TOP 3.

Pe ce cheltuim banii?

In mod evident primii bani se duc pe casa – chirie, rata sau doar intretinere, apoi urmeaza mancarea, banii pentru job – aici poate fi diferit, in functie de ce faci: freelancer sau angajat, cat dai pe instruire ca sa cresti, etc. Daca ai terminat cu casa si mancarea, urmeaza restul, unele mai importante altele mai putin. Masina? Nou, second hand, depinde de ce-ti permiti si ce-ti doresti? Ce te face sa fii multumit? Pe mine ma incanta a mea Skoda Kodioq, noua. Evident ca puteam face altceva cu banii aia, am preferat sa iau un SUV mare, nou. Cum zicea cineva, am investit in confortul meu, in mentalul meu. Oricum aveam nevoie de o masina, asa ca am luat exact ce am crezut ca i i permit, cu banii jos.

Unii dau banii pe tot felul de chestii inutile, pe imbracaminte si incaltaminte pe care le poarta odata la 10 ani, sau ma rog, nu le mai poarta peste un timp pentru ca sunt demodate. Dar ce sa faca cu banii? Sa-i investeasca in bitcoin? Daca nu ai talent la investitii, mai bine te distrezi si te simti bine.

Azi am citit undeva ca cel mai bine ar fi sa-ti iai masina cu maxim 6 salarii si o casa de maxim venitul tau pe trei ani. Pe bune? Sa zicem ca ai un venit de 1500 de euro pe luna, suficient sa traiesti decent. Ar trebui sa-ti iei o garsoniera de maxim 54.000 de euro sau sa stai in chirie pana iti creste leafa sau venitul. Eu sincer as face un credit pentru casa pe 10 ani, mai ales daca venitul asta pare cat de cat sigur. OK, daca imi merge mai prost o inchiriez, scot rata sau o mare parte din ea si la final raman cu casa. Sau ma rog, o vand si imi recuperez o mare parte din investitie. O rata de 500 de euro din 1500 nu e mult, mai ales daca sunt doua salarii in casa. Cu restul de 1000 de euro sau aproape 5.000 de RON eu zic ca traiesti rezonabil.

Cu 500 de euro pe luna ai 6.000 pe an, adica cam 60.000 in zece ani. Parca te apropii de un apartament chiar si in Bucuresti. Poate am exagerat cu 10 ani, sa fie 15. Decat sa dau pe chirie mai bine dau pe propria mea casa. E o parere personala, nu mai zic ca totusi la o casa mai e nevoie si de avans: de la rude, parinti sau dar de nunta. Altfel vei sta in chirie pana la adanci batranete, iar la pensie cine stie unde ajungi.

Pe ce cheltuim banii?

Pe ce cheltuim banii?

Poate vrei sa citesti si:

1 2 3 20