Prapastia dintre cine are si cine NU
Am vazut un post undeva pe un site – nu spui care – unde cineva se plangea ca uite ce bine o ducea el inainte de criza si dintr-o data s-a despteptat: nu ai nevoie de iPhone nou in fiecare an, de vacante in Bali, etc. Asa e, unii au avut si din astea, altii s-au tarait cu acel minim pe economie – iar daca ma iau numai dupa crizele facute de patroni ila fiecare marire de salariu minim, am impresia ca saracii erau majoritari in Romania. DA, a venit criza si ne-a lovit pe toti. Inclusiv pe bloggerasii astia de doi lei ca mine.
Prapastia dintre cine are si cine NU
Am eu un exemplu de baiat de baiat, cu cateva mii de euro pe luna salariu, care a decis ca se reprofileaza, ca ia un an cel putin concediu, sa se odihneasca dupa opt ani de tras din greu. Dupa vacantele prin nu stiu ce insule unde l-au mancat tantarii, dupa zeci de perechi de snickersi de 100 de euro perechea si ceasuri de nu mai incap nici in cutia cumparata special, a revenit baietul acasa la mama. Acum astept sa vad ce face cand se termina banii de pe masina [ singurii stransi in opt ani de huzur ].
DA, unii stau cu chirie, merg la facultate si muncesc in acelasi timp – cu acel mizer 1200 de lei pe luna luati la negru. A venit pandemia si s-au dus o garamada de servicii pe apa sambetei [ intentionat cu litere mici! ], micii patroni care nu au pus un leu deoparte se uita cu groaza la lunile ce vin. Da, regula zice sa pui deoparte cate ceva, in cartilea alea scrise de destepti cica 10% cel putin. Asta daca nu cumva iti mai trebuie minim 20% ca sa supravietuiesti de la o luna la alta. DA, mereu se poate si mai bine sau mai rau, depinde de ce standard stabilesti ca vrei sa respecti.
