Tinerii din România nu mai sunt publicul ușor de impresionat de odinioară. Nu mai votează „cum zice familia”, „cum dă bine” sau „pentru că așa se face”. Nu se mobilizează pentru sigle de partid și nu înghit discursuri goale.

Aceasta este generația care a crescut cu Google, nu cu televiziunea de partid. O generație care a avut întotdeauna un motor de căutare la dispoziție înainte să creadă ce i se spune. Care verifică faptele înainte să aplaude. Care detectează ipocrizia dintr-o singură frază și o taxează instant.

Nu mai votează din datorie. Votează doar dacă simt că merită.

Tinerii de astăzi. Generația care nu mai iartă

Cuvintele mari nu-i mai mișcă. Nici apelul la istorie. Nici dramatismul de platou.

Tinerii s-au format într-o lume în care informația e accesibilă, iar manipularea e ușor de demontat. Nu mai caută salvatori. Caută lideri care nu se feresc să spună “nu știu încă”, dar știu cum să afle. Care nu promit totul, dar fac ceva concret. Care nu pozează, ci acționează.

Și mai ales, caută coerență. Dacă ai spus un lucru acum cinci ani și îl spui și azi, ești credibil. Dacă azi spui una și mâine alta, ești anulat instant.

Pentru tineri, politica nu e un spectacol și nici o structură de putere. Este – sau ar trebui să fie – un instrument de schimbare reală. Dacă nu ești acolo pentru oameni, atunci de ce ești? Iar dacă ești acolo pentru partid, pentru funcție sau pentru influență, ai pierdut din start contactul cu ei.

Un politician poate avea toți consilierii de imagine din lume, dar dacă spune ceva ce nu poate susține cu fapte, va fi demontat în câteva minute pe TikTok sau într-un story pe Instagram. 

Nicușor Dan, între rezervă și rigoare

Mulți au spus despre el că nu are carismă. Poate tocmai această rezervare îl face credibil. În platoul politic în care totul pare regizat, el a rămas autentic. Nu exagerează. Nu se vinde. Nu joacă. A fost mereu același: calculat, sobru, atent la lege, atent la cuvânt. Un om care nu a răspuns înjurăturii cu zâmbet, dar nici cu ură. Care a ales să construiască, nu să vâneze aplauze.

Poate nu e liderul perfect, dar e singurul care, în ochii multor tineri, nu a mințit niciodată cu bună știință. Nu a fost găsit duplicitar. Nu a dansat pe direcția sondajelor. Iar într-o Românie în care încrederea e rară, asta înseamnă ceva.

Tinerii nu mai sunt tăcuți, ci selectivi. Dacă apar figuri politice care îi respectă, care le înțeleg exigențele și nu îi tratează ca pe o categorie de bifat în campanie, ei pot deveni motorul unei schimbări reale.

Nicușor Dan are șansa rară de a fi nu doar votat de tineri, ci respectat de ei. Și în politica românească, respectul real e mai valoros decât orice susținere formală. Aceasta este generația care nu mai iartă, dar care, când vede un lider în care crede, se implică. Se mobilizează. Și schimbă lucrurile.

Poate vrei sa citesti si:

• Nu sunt noutati la acest subiect

L-am descoperit mai acum ceva vreme pe Marius Sescu, un blogger interesant as zice eu, dar cu un trafic asemanator cu al meu, adica putin peste mie pe zi. La mine sunt cam 250 pe zi unici, din cautari, restul de prin distribuiri, dar lucrez intens pentru a ajunge la un raport de cel putin 50 – 50. Adica sa mai cresc putin traficul organic, dar ma gandesc si la ceva colaborari. Acum daca stau sa ma gandesc bine la ce as putea promova pe blogul meu, sincer nu ma duce capul. Sa fim seriosi, cu ce l-ar ajua te un client al meu vizitratorii care citesc despre Jimmy Hex?

Marius Sescu, bloggingul si persoana mea

Daca aveam traficul lui Vali sau macar a lui Cetin, atunci alta discutie purtam. Dar eu fac intr-o luna cat fac aia intr-o zi! Nu mai zic de traficul dat de cei care o adora pe Valeria Fainescu, sau si mai grav de cei care vor sa stie amanunte despre Dana Gutila. Asta la ce ajuta si pe cine? A, pe mine ma ajuta, ca mai fac un ban cinstit, dar pe un eventual client? Ma gandeam zilele trecute la investitii, la modul de a scoate bani din diverse activitati. OK, am un magazin si niste site-uri, toate legate de internet. Traiesc de pe urma lor de 20 de ani, hai sa nu exagerez, de 15. Ca inainte de asta, adica in primii 5 ani numai trai nu era ala daca ar fi trebuit sa ma bazez pe online.

Mai arunc sdin cand in cand un ochi pe blogul lui Marius Sescu, asa sa ma inspir, sa vad ce mai scrie, acum gasesc un subiect ce o sa-mi aduca cam 1000 de unici pe zi. Nu se stie nicodata de unde sare iepurele asta online. Ma bazez inca mult pe FaceBook, cat o mai tine, dar la ora asta e ok. Desi daca pana si astia mari care dadeau servicii gratis au inceput sa ceara bani, e clar ca latul se cam strange. Sunt oare pregatit pentru iesirea din online? NU, categoric raspunsul este negativ. Ca am uitat cum e sa muncesti cu adevarat, stau si bat aici apa in piua, sper sa dublez an de an venitul, desi evident ca asta e un vis, unde as ajunge daca ar fi asa ceva posibil [ in ritmul in care muncesc eu, adica doua zile dorm, alte trei ma odihnesc si restul sapatamanii muncesc ].

Marius Sescu, bloggingul si persoana mea

Poate vrei sa citesti si:

• Nu sunt noutati la acest subiect