Moștenirea lui Cristian Pațurcă
Rar scriu pe blogul asta, pentru ca in general nu sunt de acord cu 99% din ce se publica aici, dar ce sa-i faci – am si eu metehnele mele. Azi mi-am adus aminte de Cristian Pațurcă, un pic mai mare ca mine, cu cateva luni – nascut (el) pe 10 septembrie 1964 in Bucuresti. La 44 de ani a fost evacuat din casa unde s-a nascut, apoi la cativa ani distanta s-a stins. In tacere as zice eu, pentru ca l-au redescoperit abia cand a fost vorba sa fie inmormant. S-a stins pe 18 ianuarie 2011, la 46 de ani.
Moștenirea lui Cristian Pațurcă
Cristian Pațurcă a avut momentul sau de glorie, chiar un concert la Sala Palatului, pe 25 octombrie 1991. Apoi incet s-a asternut tacerea, a avuut o viata pe care nu i-as dori-o nimanui. Dupa evacuarea din casa unde s-a nascut in 2008, era deja bolnav si fara venituri. Nu se stie daca a muncit cu adevarat undeva dupa Revolutie, a ramas ancorat in realitatea din anii ’90. Nu stiu daca a primit sau nu garsoniera de la Norocel Alexandrescu Anastasescu, nici nu mai conteaza pentru ca la numai trei ani de atunci s-a stins autorul Imunului golanilor din Piata Universitatii.
Desi prea tarziu, Cristian Paturca a fost decorat de Traian Basescu cu Crucea Națională „Serviciul Credincios – clasa a III-a”, dar asta a fost in anul 2010, pe 27 aprilie, cu putin timp inainte ca „eroul” sa plece definitiv dintre noi. A fost in schimb inmormantat la Cimitirul Bellu pe Aleea Artistilor, desi in testamentul sau cerea sa fie incinerat si cenusa depusa la troita din Piata Universitatii. N-a fost sa fie, ar zice unii. S-a gasit cineva si i-a facut o pagina pe WikiPedia. Doar cateva randuri, ce se mai putea scrie despre Cristian Pațurcă?
Ce generatie, ce destin? Uite ca si din clasa mea s-au dus deja doi colegi, Gabi Florea si Mihai Antonescu [ Scout Astray ]. Ultimul a cantat si el, primul nu.