Despre educație și despre profesori
Odată, un tânăr și-a recunoscut într-un trecător profesorul din clasele inferioare. S-a apropiat de bătrân și l-a întrebat:
– Nu vă aduceți aminte de mine? Am fost elevul Dvs.
Da, îmi amintesc de tine ca elev în clasa a treia. Și ce faci acum?
– Predau.
Ce te-a determinat la această alegere?
– Nu ce, ci cine. Dvs.
— Cum te-am inspirat în profesia noastră?
„Pentru că m-ați influențat atât de mult încât am vrut să educ și eu tineri studenți.
„Lasă-mă să te întreb, care a fost influența mea?
— Chiar nu Vă amintiți? Lasați-mă să vă reîmprospătez memoria.
Într-o zi, colegul meu de clasă a venit în clasă cu un ceas frumos în mână, pe care i l-au dat părinții lui. L-a scos și l-a pus într-un sertar din bancă. Mereu am visat să am un astfel de ceas. Nu am putut rezista și am decis să îl iau din biroul lui. Curând, băiatul acela a venit la Dvs în lacrimi și s-a plâns de furt. V-ați uitat la noi toți în jur și ați spus: „Cine a luat ceasul care i-a aparținut băiatului, Vă rog să-l returnați”.
M-am simțit foarte rușinat, dar nu am vrut să mă despart de ceas, așa că nu am mărturisit. Dvs v-ați dus la ușă, ați încuiat-o și ne-ați ordonat să ne aliniem cu toții de-a lungul peretelui, avertizând: „Trebuie să verific toate buzunarele cu condiția ca toți voi să închideți ochii”. Ne-am supus și am simțit că acesta a fost cel mai rușinos moment din scurta mea viață.
Dvs v-ați mutat de la elev la elev, din buzunar în buzunar. Când mi-ați scos ceasul din buzunar, ați continuat până la capătul rândului. Apoi ați spus: „Copii, este în regulă. Puteți deschide ochii și vă puteți întoarce în băncile voastre”. I-ați returnat ceasul proprietarului și nu ați spus niciun cuvânt despre acest incident.
Așa că în ziua aceea mi-ați salvat onoarea și sufletul. Nu m-ați pătat ca pe un hoț, un mincinos, un copil fără valoare. Nici măcar nu v-ați obosit să-mi vorbiți despre acest episod. Cu timpul, am înțeles de ce. Pentru că, ca un adevărat profesor, nu ați vrut să pătați demnitatea unui elev tânăr, încă neformat. De aceea am devenit profesor.
Amândoi au tăcut sub impresia acestei povești. Atunci tânărul profesor a întrebat:
– De când m-ați recunoscut astăzi, v-ați amintit de mine în acel episod?
Bătrânul profesor a răspuns:
– Faptul este, că eu am examinat buzunarele tot cu ochii închiși.
Despre educație și despre profesori