Oare ma mai angajez vreodata?
De multa vreme ma joc de-a antreprenorul roman, de prin 1993 sa zic asa, avand in vedere ca am terminat prima facultate in 1992. Cu bune si cu rele, am supravietuit timp de 26 de ani. Nu-i nici mult dar nici putin. La inceput visam sa fiu mare inventator, am facut sa zica asa prima mea inovatie – telecomanda universala care merge inclusiv la televizoarele cu lampi. Desi am pornit de la o idee si am ajuns sa modific telecomenzile rusesti de la Alfa, a fost primul meu vis de a deveni bogat. Care s-a terminat brusc cu o datorie de „maxim 1000 de dolari la investitorul meu privat!”.
Oare ma mai angajez vreodata?
De cel putin 13 ani ma joc de-a investitorul roman fara bani in diaspora. Cu bune si cu rele a, reusit sa o scot la cap, azi fiind blogger! Da mai, ce razi? Daca asta fac, ce vrei? DA, la inceput nu prea mergea si ma distram cu meseria de content writer, eram fericit cand primeam comenzi de 10 euro – sau poate dolari, cine mai tine minte? Azi mai scriu pentru altii, dar foarte rar, am aproape 100 de site-uri [ 44 de domenii ] si ma dedic propriilor mele proiecte. Unele merg nesperat de bine, altele incredibil de slab! Asa-i in tenis, vorba poetului.
Ma gandeam zilele astea: oare ce m-as face daca as fi nevoit sa ma angajez? Cred ca as deveni deprimat, as fi distrus. M-am obisnuit sa fiu liber, sa fac ce vreau si cand vreau. Asta sa fie solutia pentru noi romanii, ca sa scapam de beleaua asta cu lipsa locurilor de munca? Sincer sa fiu nu stiu, ma gandesac cu groaza la pensie – am doar 10 ani vechimne in loc de minim 15, in fiecare an zic ca ma apuc sa rezolv problema, dar anii trec si eu nu fac nimic in sensul acesta.
Oare ma mai angajez vreodată?