Societatea evolueaza, asta e cert. Doar ca unele lucruri ajung la absurd, ca de exemplu modul de a creste un copil. In puf, sa nu cumva sa-l sifonezei. Ca viata e asa o sala de relaxare, unde totul e permis si toti iti sunt prieteni. Cam asa s-a ajuns azi cand vine vorba de cresterea copiilor. Sa nu-i dai o palma, sa nu-l jignesti si mai ales sa nu-i spui ca e prost! Pe bune? Apoi da piept cu viata si descopera ca nu-l aproba toti, ca la prima greseala esti „out”.

Parentingul, copii si parintii moderni

De obicei ne crestem copii pe baza a ceea ce citim sau pe baza propriilor experiente. Deseori aud chestii de genul: pe vremea mea, eu nu am avut, uite ca Georgeasca face asa si altfel. Uitam deseori ca fiecare copil este diferit, ca daca pentru unul merge o metoda, pentru altii 100 metoda nu da rezultate. Legat de folosirea lui „Nicolae” pentru corectie, cred ca al nostru copil ar trebui sa stie ca e o alternativa, depinde de el daca se aplica sau nu.

Prima conditie ar fi sa ne cunoastem copii, sa stim cum sa-l motivam, dar sa analizam daca modalitatea de a-l motiva e ok si va duce mai tarziu la ceea ce ar trebui sa fie copilul nostru. DA, este greu si de multe ori imposibil. Caci nu suntem toti experinti in parenting. Sotia mereu imi da exemplul cu baietelul care mergea la mare cu parintii, il lasau de izbeliste si facea ce voia el. Inclusiv disaparea cate o jumatate de zi de langa parinti, acestia vazandu-si de viata lor, ca si cum nu le-ar pasa. Iar ala mic se descurca la 6 ani de minune.

Nu ma pricep la chestii din astea, asa ca nu dau sfaturi. Pana la urma fiecare isi creste copii cum vrea el, apoi la final trage linie si decide daca a facut sau nu bine. Oricum nu te poti intoarce in timp sa schimbi nimic. Ce-a iesit asa ramane.

Parentingul, copii si parintii moderni

Poate vrei sa citesti si:

• Nu sunt noutati la acest subiect