Animalele de companie si omul
Am citit recent ca exista un studiu [ precis al cercetatorilor britanici ] care spune ca pierderea unui caine poate fi la fel de traumatizanta ca pierderea unui membru de familie. Am avut si eu doi catelusi de care m-am atasat enorm de mult, Molfy si Ridiche. Firi diferite, dar intre noi a fost o legatura aproape umana [ sa zic asa! ]. I-am pierdut pe amandoi, pe Molfy l-au furat de la cumnata-mea in jurul sarbatorilor de iarna, pentru ca l-am dus la curte. Ridiche a fost spulberat de un boxer in fata la medicul veterinar. Va dati seama ce am simtit si ca mi-am revenit cu greu dupa saptamani de la tragicul eveniment.
Animalele de companie si omul
Deci de la afectiunea pentru catelul tau si pana la a zice ca suferi ca la pierderea unei rude, cred ca e putin exagerat. Ni zic ca ar fi si corect sa fie asa, dar totusi nu ma vad in postura Suzanei, care a zis ca ei ii e mai drag cainele decat sotul. NU! Nu mai zic de mama, frati, copii sau bunici. Nu poti asemui un caine cu acestia. DA, te doare si esti afectat, plangi, ma rog – fiecare cum poate, dar sincer nu mi-as dona un rinichi pentru a salva un caine.
O explicatie ar fi si durata relativ scurta de viata, adica la om te astepti de la 80 de ani in sus, la un caine in jur de 12 – 18 ani, asa ca o fi o tragedie sa-ti pierzi animalul de companie, dar nu poti face comoaratie cu persoanele dragi. Cel putin asa vad eu lucrurile, nu neaparat obiectiv.
Animalele de companie si omul