In pana de idei

Desi chestia asta e la mine un fel de modus vivendi,azi ma simt vlaguit si lipsit de idei. Dupa ce aseara m-am uitat la penultimul episod din Miliardar sub acoperire si nevasta-mea mi-a zis cum a facut bani tinerelul ala cu barba de la Arena leilor. Am ajuns la concluzia ca mai toti sunt niste melteni, adica fac bani pe spinarea altora, niciodata pe munca lor cinstita [ ca aia e pentru noi, saracimea ]. Hai ca acum m-am dat si eu sarantoc, ca sa ma mai plang putin, sa fac valuri. Mint, pana maine o sa o duc bine, ca am ceva stoc de valuta la saltea, pe urma mai vedem noi.

In pana de idei

Ma gandeam sa deschid o agentie de publicitate, cu Alex – fiul meu tanar si plin de energie. Uite ca nu a mers, ca el zice ca la ce ne trebuie productie media, ca la ce ne trebuie canal de YouTube, ca mai bine facem poze cu al sau Note 10+ ca e bun. Asa ca am aranjat o filmare – are el un pretin bun, dator vandut. Uite asa am ajuns eu sa ma plimb degeaba sambata, adica m-am dus sa vad fotograful, la nu stiu ce hotel in fata. Apoi mi s-a dat restart acasa. A durat fix 10 minute, cu pauza de fumigena cu tot.

Deci nu mai am cu cine face agetia mea de media si publicitate, nema promovare, nema idei. I-am propus unui cunoscut ce are o fabrica de mobila si vinde cam de 25.000 de euro pe luna. Publicitate i-am propus. N-a vreut ca e scump 10 mii pe an, asa ca am zis ca-i fac o filmare gratis cu o vedeta TV in prim plan. N-a vrut. Pai daca nici gratis nu pot vinde ceva, ce sa mai zic de treaba pe bani?

Sa nu crezi ca e ceva nou la mine cu vandutul asta. Nu, acum 15 ani voiam sa fac transport [ ilegal la inceput ] cu un VW Sharan cu 7 locuri. Am mers la Autoritatea pentru cetatenie, ca aveam drum la Chisinau. Nici gratis n-am gasit clienti. Mint, am gasit doi care voiau [ gratis ] sa-i duc si pe la piata mai intai, ca aveau ceva de vandut. Am plecat gol. Azi desi e prima zi de mers la birou, dau bir cu fugitii la 15:30.

Poate vrei sa citesti si:

Ce faci in carantina?

Daca ai ghinionul meu sa stai de cateva ori in carantina cate 14 zile, adica arest la domiciliu, ce poti face doua sapatamani ca sa nu incepi sa te urci pe pereti? Uni mai optimisti ar zice sa scrii articole, doar ca nu prea ai dispozitia necesara. Asa ca te uiti sa zicem, la seriale pe Netflix. De ce seriale? Pentru ca te tin acolo cat mai mult timp, eu am vazut daca poti sa crezi, cam 4 sau cinci. Acum de exemplu ma uit la „Supereroi in devenire”, care clar nu este ceea ce ma asteptam. Asa ca am renuntat pe loc, sunt in cautarea altora mai bune.

Ce faci in carantina?

Cand stai in carantina ai sansa sa te remodelezi, daca ai un spirit puternic, daca nu – risti sa intri in depresie. Cazul meu: oras mic, garsoniera mica, frigiderul plin cu tot felul de uscaturi ca sa-mi ajunga 14 zile. Intre timp m-am inscris pe lista de vaccinare, care evident nu ma anunta daca voi fi programat cu adevarat in mileniul asta. Intre timp citesc tot felul de chestii care ma pun pe ganduri: o fi buna vaccinarea asta sau mai mult rau imi va face?

Evident ca voi putea sa circul fara sa mai stau in carantina [ oare? ], dar parca deja dupa 3 stagii si inca doua preconizate – faceti un calcul, 84 de zile de arest la domiciliu, trei luni! – deja simt ca ma infurii. De ce? Pentru ca ghici ce, la o clinica dentara din Bucuresti unde-mi tratez implanturile, ma pun sa fac testul COVID contra cost dupa fiecare etapa de carantina! Are logica? Parca NU.

Vad ca Timisoara este toata in carantina, se pregateste si Bucurestiul, doar ca asta nu e chiar egal cu ce fac eu, adica sa stau inchis in casa, fara nicio sansa sa parasesc garsoniera. Daca raman fara paine, ce fac? A, mananc fara si asta e, oricum ingrasa. Dar daca raman fara mancare de tot, asta o fi ok? Sigur ca da, tot la slabit ajuta! Indiferent de situatie, legea nu specifica cu ce ocazie sa iesi din casa. Poate daca arde, desi nici aici nu este clar daca scapi nepedepsit.

carantina

Poate vrei sa citesti si:

Cat de bogat vrei sa devii?

Ma gandeam la ceva in timp ce scriam articolul despre Razvan, oare cat de bogat ai vrea sa fii in realitate? Asa ajung iar la povestea cu pescarul si miliardarul, pe care daca nu o stiti, o spun eu pe scurt aici. Unul plin de bani – afacerist evident ii spune unui pescar cum sa ajunga sa faca o avere in 25 de ani [ sau 50 ] ca apoi sa faca ce vrea, sa mearga la pescuit doar ca sa se relaxeze. Pescarul ii zice: pai de ce sa astept atata timp, cand asta fac si acum? In ideea ca evident, daca ai ce-ti doresti nu e nevoie sa ajungi milionar sau miliardar ca sa faci ce-ti place.

Cat de bogat vrei sa devii?

Am oscilat mereu intre ideea de a avea un milion de euro si a avea constant un venit care s ama faca sa traiesc asa cum vreau eu. Aici imediat te intrebi ce ti-a dori? Eu as vrea o casa la tara – mai bine undeva la munte, pe un platou insorit – sa-mi vad de hobby-urile mele si sa nu trebuiasca sa ma gandesc la ziua de maine. Poate ca un sac de cocosei ar rezolva problema. A, deci nu sa stau degeaba, ca poate unii asta ar intelege din a face ce vreau eu. Lucrez la visul asta, doar ca in fiecare zi sunt tot mai batran, incep sa doara oasele, sa creasca tensiunea, etc.

Asa ajungi repede la ideea ca aia de-si doreau tineretea vesnica nu erau chiar dusi cu pluta. Pentru ca DA, oricat de bogat ai fi – imbatranesti. Acelasi lucru se intampla si daca esti sarac, iar ultimii ani – sa fie 30 la unii, 10 la altii sau si mai putini la cei mai putin norocosi – va zic eu ca ti se par 200 de ani de fapt. Pentru ca DA, desi la un moment dat parca timpul trece mai repede, ajunge sa se scurga cu incetinitorul. Stiu ca nu intelegi batraneatea cand esti tanar – nu cred ca poate cineva, nici eu nu intelegeam pana sa ma trezesc intr-o dimineata ca ma dor oasele. Iar cand ma uit in jur zic ca eu am fost ala norocos, dar sa nu ma grabesc cu concluziile, cine stie ce ne rezerva viitorul?

Pescarul

Cat de bogat vrei sa devii?

Poate vrei sa citesti si:

Cum e sa fii raspunzator pentru altii

Nici nu stiu cum va iesi acest articol, pentru ca nici nu vreau sa dau detalii exacte despre persoane si situatii, dar pe de alta parte vreau sa fiu cat mai explicit. Evident ca de la 20 de ani ar trebui sa fii cat de cat pe picioarele tale, iar de atunci si pana „antinzi adidasii” cum spunea bunica-mea, te trezesti ca esti raspunzator pentru altii. Pornind de la copii si pana la rude. Te insori? Gata vine si o responsabilitate in plus. Faci copii? Nu mai zic ce mare responsabilitate ai. Imbatranesc parintii, rudele mai apropiate? Ii ai si pe ei pe cap. Pana cand?

Cum e sa fii raspunzator pentru altii

A crescut copilul, zici ca ai o responsabilitate mai putin sau ma rog, mai mica. Da de unde, ca se insoara/marita si acesta si iarasi probleme care vin pe capul tau. A imbatranit mama sau tatal, sau ma rog, amandoi. Nu se ajung cu banii, vin bolile, copii nu au casa, se despart/ divorteaza, probleme si iarasi probleme. Iar cand problemele tale apar, sunt mereu numai ale tale. Ca nu ti le-a bagat nimeni in traista.

Stiu pe cineva care a ajuns la 82 de ani si nu si-a facut probleme decat pentru sine. Nici macar in cuplu nu a fost afectat. A facut exact ce si cat a vrut, ca uite are si el o viata. Asa ca desi din cand in cand mai pune niste mici probleme pe capul altora, o duce binisor inca si ii doresc in continuare sa fie la fel. Mai stiu pe cineva care are probleme de la 14 ani, familie destramata, viata dezorganizata si mereu cu probleme. Oricat ai incerca sa il ajuti, omul nostru da dintr-o problema in alta. Multe evident facute pentru ca in loc sa rezolve o problema mica, a facut sa fie si mai mare.

Cum faci fata unor astfel de situatii? Stii ca e o vorba: ai cazut din lac in put, sau dintr-o problema mica, ai dat intr-una mai mare. Sincer sa fiu nu stiu ce sfaturi sa dau, cert este ca viata e grea, oricum ai face. Daca ai rezolvat o problema, maine apare alta de rezolvat si uite asa, cu speranta ca ai sa iesi odata la liman se termina viata. Era o vreme cand daca ceva mergea bine ma speriam, ma gandeam ca-mi scapa ceva, ca nu am observat o belea, desi daca e sa analizez la rece, nu a fost niciodata ata de greu pe cat se putea. Pana intr-o zi, zic si eu.

din lac în puț

Cum e sa fii răspunzător pentru alții

Poate vrei sa citesti si:

Ce inseamna prietenia?

Vad tot mai des persoane care se plang de lipsa prietenilor, altii chiar se lauda cum au scapat ei de cei falsi, care voiam mereu ceva de la ei. Pana la urma prietenul la nevoie se cunoaste, acum depinde ce nevoi are fiecare. Cand ajungi cu nasul prea pe sus deja ai impresia ca lumea sta in preajma ta doar ca sa se milogeasca de vreun favor. Sau ma rog, orice ti-ar cere este deja facut cu interes, de asta a vrut sa-ti castige prietenia. Asa ca-i dai cu flit, nu mai face parte din bula ta. Nu e cazul meu, ca sa nu se speculeze ca am ceva frustrari.

Ce inseamna prietenia?

Teoretic am avut ceva prieteni adevarati la viata mea, doar ca ochii care nu se vad se uita, cam asta e cazul meu. Prieteniile din liceu si facultate s-au dus, fiecare cu viata lui, plus ca pe vremea aia nu era interntul care sa ne mai apropie oarecum. Faptul ca ne zambim amabil si/sau ne facem felicitari din cand in cand – mai ales cand ne aduce aminte FaceBook-ul nu inseamna ca asta e prietenie.

Cei mai buni prieteni ai mei nu mai sunt, s-au dus intr-o lume mai buna, asa-i viata asta: ce-i bun nu dureaza prea mult, trebuie sa te obisnuiesti. Am ajutat si am fost ajutat, chiar nu am de ce sa ma plang. Mai multe pretentii as fi avut de la rude, dar asta e o alta poveste, alt registru. Prietenia – nu aia adevarata, ci aia de conjunctura – se intretine. Nu merge sa te vezi din an in doi si sa ai pretentii.

Unul care credeam ca imi este prieten s-a dovedit ca fi mai atras de banii mei decat de prietenia mea. Asa ca la primul imprumut nerambursat s-a suparat tot el. Cred ca ultimul prieten adevarat ramane Vendel, mosneagul de 80 de ani, care are grija de casa mea de vacanta. Asa s-a nimerit, el sa stea acolo si eu nu. Ne vedem odata pe an, minim o luna, maxim trei. Ii duc niste branza de oaie, ca altceva nu vrea. El imi da oua, sa nu ramana dator, desi este evident ca eu ii sunt lui dator pentru ca are grija de gospodarie 11 luni pe an. Nu vrea nimic de la mine, are de toate si isi duce batranetile cu demnitate, nu are mostenitori, nu are decat cainii, nevasta si pe mine. Plus scuterul care-l duce zi de zi la o cafea la cofetaria din sat.

prietenia

Ce înseamnă prietenia adevărată ?

Poate vrei sa citesti si:

1 2 3 11