Exemplu practic pentru stabilirea scopurilor si a resurselor personale
Cum mănânci un elefant? -Exemplu practic pentru stabilirea scopurilor şi a resurselor personale
Prima întrebare care îţi vine în minte când abordezi o situaţie majoră, care necesită timp şi efort susţinut, este cum îţi planifici timpul astfel încât să poţi duce la bun sfârşit ceea ce ţi-ai propus?
Când te gândeşti “ cum mănânci un elefant?”, de fapt te gândeşti cum te apuci de un proiect la care trebuie să lucrezi, de unde începi, şi cum îţi dozezi timpul astfel încât să nu laşi pe ultima sută de metri o cantitate uriaşă din ceea ce ai de lucrat. Cel mai greu este când ai şi un deadline, adică, un anumit timp pe care trebuie să îl aloci proeictului.
Deci, cum mănânci un elefant? De unde începi? Cu ce începi? Îl mănânci tot deoadata?
Evident nu.
Să luăm un exemplu concret: cum te apuci de scris o lucrare de licenţă?
Pentru că să realizez lucrarea cu brio, şi în timpul necesar, ai putea începe să “mănânci elefantul” pornind de la un picior. Să zicem că piciorul reprezintă planul pe care ţi-l faci pentru a începe lucrarea:
– rezumate,
– schiţe,
– aduni material, etc.
Urmează un alt picior. Asta înseamnă că vei trece la realizarea primului capitol din lucrare ( să zicem că sunt în total, 3 capitole, plus partea aplicativă)
Ţi-au mai rămas de “mâncat”: 2 picioare, coadă, capul (cu urechile) şi corpul…..
Cum îţi dozez timpul şi resursele în continuare?
Cele două picioare înseamnă următoarele două capitole din lucrare.
Capul, îl poţi consideră a fi partea aplicativă,la care ai ceva mai mult de lucru iar coadă o poţi lasă la urmă, deoarece această înseamnă ultimele retuşuri alte lucrării, după care urmează corpul.
Ei bine, nici corpul nu se poate “digera” în totalitate. Şi astfel, îl împărţim se pe acesta în părţi cât de cât rezonabile.
Şi asftel, ai reuşit, printr-un exemplu concret, să mănânci elefantul!