Cum sa ne comportam cu persoanele dificile?

“Viaţa e nedreaptă.Dacă viaţa ar fi dreaptă, Elvis ar fi încă în viaţă, iar toţi cei care pretind a fi el, ar fi morţi”.

Aruncă o privire la speciile care apar sub forma colegilor de muncă, a şefilor, subordonaţilor, clienţilor, prietenilor, rudelor, etc- cu toţii reunite sub o eticheta unică: acea de persoană “dificilă”.

Există două zone care înlesnesc apariţia altercatiilor cu persoanele “dificile”: mai întâi, zona aşteptărilor, iar apoi, chestiunea limitelor.

Asteptarile, în general, sunt cu totul în mintea persoanei respective. Nu este de mirare că atunci când reacţionăm într-un anumit fel cu oamenii care ne-au dezamăgit suntem etichetaţi că fiind dificili. Altfel, ei devin “dificili” în ochii nostril.

Cum ne raportăm la aşteptări?

Singurul mod de a opri ciclul aşteptărilor nerealiste şi neîndeplinite este să abordezi problema la sursă, cu persoana respectivă.

O altă zona care duce la conflict este noţiunea de limite. Pentru ca lucrurile să fie clare de la bun început, este mai ok să iti schimbi abordarea. Nu se pune problema să îţi schimbi personalitatea, ci să arăţi puţină empatie. Secretul este să stabileşti cu ce fel de persoană ai de-a face şi să încerci să comunici cu acesta într-o forma nouă , schimbându-ţi abordarea.

Poate vrei sa citesti si:

Cum sa supravietuiesti succesului

Faptul că există atâţia oameni de geniu descoperiţi şi adulaţi de public cât şi genii care, deşi au aceleaşi date native, au parte de destine tragice, nu e decât o ilustrare a fătului că există succes şi Succes. Nu de puţine ori succesul (scris cu minsucula) pune în pericol viaţă, în timp ce Succesul (scris cu majusculă), o înalta. Adevăratul Succes sprijiba spiritul; el nu are de aface cu realizări isolate, ci cu prezenţa succesului în toate domeniile vieţii şi implicit, cu atingerea unui stil de viaţă de succes, care nu este doar în beneficiul nostru personal, ci şi în folosul celorlalţi.

Exemple de “succes” care erodează adesea sănătatea şi relaţiile persoanei, se găsesc în ceea ce se numeşte lumea tabliodelor. Dar ceea ce lumea numeşte succes, este mai degrabă celebritate, iar capacitatea de distrugere pe care o posedă celebritatea este probată zilnic. Oamenii celebri ajung adesea la mariaje eşuate, la dependent, alccolism, sinucidere, sau alte forme de moarte prematură. Putem enumeră aici pe Elvis Presley, Janis Joplin, Marilyn Monroe şi mulţi alţii. Pe lângă aceste exemple de oameni care au plătit atât de scump preţul celebrităţii, este bine să amintim şi miile de oameni “de succes” care, deşi mai puţin faimoşi, şi-au ruinat vieţile din cauza drogurilor şi a deformărilor profesionale.

Înălţarea sau distrugerea noastră nu depinde de succesul în sine, ci de cum anume se integrează acesta în personalitatea noastră. Dacă suntem mândri ori modeşti, egoişti ori recunoscători, dacă ne considerăm pe noi înşine mai buni în baza talentelor noastre decât pe ceilalţi- aceştia sunt factorii determinanţi.

Dacă ajungem să îi cunoaştem pe adevăraţii puternici ai lumii, pe marii industriaşi, pe laureaţii premiului Nobel, vom observă cu totul alte calităţi. Cei care au cu adevărat succes nu au nici o înclinaţie în a se purta arrogant, pentru că nu se consideră pe ei înşişi mai buni, ci puţin mai norocoşi decât alţii.

De ce oare adevăratul succes apare într-un mod atât de lipsit de efort?

Din această perspectiva, ne stă tuturor la îndemână tocmai această capacitate de a discerne între modelele puternice ale succesului şi cele slabe, care conduc la eşec.

Poate vrei sa citesti si:

Cum sa iti schimbi stilul emotional?

Fiecare dintre noi este o combinaţie dintre dimensiunile: Rezilienţa, Perspectiva, Intuiţie Socială, Conştiinţa de Sine, Sensibilitate la Contex şi Atenţie ale Stilului Emoţional, o combinaţie unică ce descrie felul în care percepem lumea şi reacţionăm faţă de ea şi felul în care îi abordăm pe alţii.

Pornind pe acest drum, este bine să ne lipsim de modul de gândire care merge pe principiul “Eu sunt OK, Tu eşti OK”. Există anumite stiluri emoţionale- puncte de reglaj de-a lungul fiecărei dintre cele şase dimensiuni care pur şi simplu fac viaţă mai dificilă decât este necesar să fie. Dar,fiecare dintre noi ar trebui să ţintească spre mijlocul fiecărei dimensiuni.

Un alt motiv să îţi schimbi punctul de reglaj este acela că unele puncte situate de-a lungul celor şase dimensiuni te vor servi mai bine în anumite situaţii. Poate că, dacă descoperi o Perspectiva Negativă, pesimistă, te impulsionează să munceşti suplimentar, din greu, dar, o deplasare înspre capătul Pozitiv al Perspectivei funcţionează mai bine în situaţii sociale. (de ex: Ştiu că pot fi la înălţime la petrecere: mă duc).

În acest caz, este bine să fii capabil să îţi reglezi punctul unde te situezi, după poftă inimii, îţi va permite să respunzi fiecari situaţii în cel mai efficient mod cu putinţă.

Fiind conştient de Stilul Emoţional pe care îl ai, poţi să îţi croieşti o viaţă care să se adapteze acestuia. Însă, adaptarea nu este posibilă întotdeauna. Nu ajungem în mod necesar să lucrăm de acasă, că să nu mai vorbim de o eventuală schimbare în carieră.

Chiar dacă nu îţi poţi schimbă mediul fizic şi social, beneficiile pot fi pe termen scurt.

Poate vrei sa citesti si:

Exemplu practic pentru stabilirea scopurilor si a resurselor personale

Cum mănânci un elefant? -Exemplu practic pentru stabilirea scopurilor şi a resurselor personale

 Prima întrebare care îţi vine în minte când abordezi o situaţie majoră, care necesită timp şi efort susţinut, este cum îţi planifici timpul astfel încât să poţi duce la bun sfârşit ceea ce ţi-ai propus?

Când te gândeşti “ cum mănânci un elefant?”, de fapt te gândeşti cum te apuci de un proiect la care trebuie să lucrezi, de unde începi, şi cum îţi dozezi timpul astfel încât să nu laşi pe ultima sută de metri o cantitate uriaşă din ceea ce ai de lucrat. Cel mai greu este când ai şi un deadline, adică, un anumit timp pe care trebuie să îl aloci proeictului.

Deci, cum mănânci un elefant? De unde începi? Cu ce începi? Îl mănânci tot deoadata?

Evident nu.

Să luăm un exemplu concret: cum te apuci de scris o lucrare de licenţă?

Pentru că să realizez lucrarea cu brio, şi în timpul necesar, ai putea începe să “mănânci elefantul” pornind de la un picior. Să zicem că piciorul reprezintă planul pe care ţi-l faci pentru a începe lucrarea:

– rezumate,

– schiţe,

– aduni material, etc.

Urmează un alt picior. Asta înseamnă că vei trece la realizarea primului capitol din lucrare ( să zicem că sunt în total, 3 capitole, plus partea aplicativă)

Ţi-au mai rămas de “mâncat”: 2 picioare, coadă, capul (cu urechile) şi corpul…..

Cum îţi dozez timpul şi resursele în continuare?

Cele două picioare înseamnă următoarele două capitole din lucrare.

Capul, îl poţi consideră a fi partea aplicativă,la care ai ceva mai mult de lucru iar coadă o poţi lasă la urmă, deoarece această înseamnă ultimele retuşuri alte lucrării, după care urmează corpul.

Ei bine, nici corpul nu se poate “digera” în totalitate. Şi astfel, îl împărţim se pe acesta în părţi cât de cât rezonabile.

Şi asftel, ai reuşit, printr-un exemplu concret, să mănânci elefantul!

Poate vrei sa citesti si:

Cum sa reusesti intr-o lume care se schimba constant

Indicii înspre calea unui învingător obişnuit sau cum să reuşeşti într-o lume care se schimbă constant

 Acest articol nu este scris pentru câştigători. Nu mă adresez competitorilor, ci oamenilor obişnuiţi.

Pentru început, cum definim un învingător obişnuit?

Atunci când reuşeşti, în momentul în care te confrunţi cu situaţie de criză. Învingătorul obişnuit gândeşte la un alt nivel şi îşi recăpăta repede echilibrul emoţional. Apare aici fenomenul de sensibilitate. Pentru a reuşi într-o lume care se schimbă constant, trebuie să fii tu însuţi, să dai dovadă de implicare.

Care este diferenţa dintre un invigantor şi un anti-invigator?

Sunt doi paşi de urmat: 1. Rupe intenţia

  2. Întreruperea ameninţărilor exterioare.

Învingătorii sunt curajoşi, vizualizează cu uşurinţă, sunt inteligenţi, ştiu ce au de făcut în continuare, sunt disciplinaţi şi mai ales, nu se dau bătuţi. În timp ce anti-învingătorii: sunt înfricoşaţi, le lipseşte abilitatea de vizualizare, sunt capabili de back-stepping, le lipseşte disciplină şi mai ale, renunţă repede.

Cum poţi fi un învingător obişnuit?

1.          Rupe intenţia

2.          Fă primul pas

3.          Fii atent în jurul tău

4.          Adaptează-te la schimbare

5.          Interpretează correct

6.          Acţionează

7.          Fii orientat la câmpul ipotezelor.

Cum să îţi recapeţi stabilitatea când viaţă deraiază?

1.          Fă o lista cu ce anume îţi place, ce anume te bucură.

2.          Întreabă-te: Ce anume mă face să mă simt bine? Dar bucurs/a?

  Ce mi-ar plăcea să fac şi tot aman?

  Cu cine îmi place să împărtăşesc experienţele bune?

  Ignor sau uit să fiu recunoscător pentru unele daruri din viaţă mea?

3.          Dezvoltă-ţi un plan de actuine pentru a creşte experienţele pozitive, revitalizante.

Dacă trăieşti într-un stres constant sit e simţi prins într-o inerţie care nu te lasă să faci nimic pentru a-ţi îmbunătăţi viaţă, întreabă-te: Ce anume mă împiedică să rezolv mai bine situaţia sis a găsesc modalităţi de a mă bucură de muncă şi de viaţă mea? Ce beneficii obţin din lucrurile pe care le fac? Care sunt recompensele la care vreau să renunţ?

Cum să dezvoltăm o stimă de sine solidă

O modalitate de a începe să îţi dezvolţi o stimă de sine ridicată este să separi opinia ta despre ţine de opinia negativă sau critic ape care este posibil să o aibă ceilalţi despre ţine.

Învingătorii chiar se bucură de provocări noi!

Acţionează! Cu viteză şi hotărâre!

Decât nici o hotărâre, mia bine orice hotărâre!

Când viaţă îţi oferă lămâi, fă-ţi o limonadă!

Nu te lasă doborât de emoţii!

Dac nu o faci tu, nimeni nu o va face!

Testele extreme scot la lumina calităţi deosebite!

Voi găsi rezolvarea chiar acum şi voi face că lucrurile să se termine cu bine!

 

Poate vrei sa citesti si: