Jurnal de carantina
Am obosit deja de atata stat in casa, carantina si altceva nu. Acum se zice ca se mai relaxeaza putin treburile dupa 15 mai, in Europa deja incepand de luni se poate merge la cafenea, la restaurant, etc. Dar frica ramane, ca doar nu a disparut COVID-ul peste noapte. Asa ca daca e sa ma iau dupa medicul ala din Elvetia care a zis ca de fapt carantina asta sub o forma oarecare va trebui tinuta doi ani, ma cam ia cu tremurici. Adica sa umblu cu masca doi ani? Am cazut in cap, sau cum?
Jurnal de carantina
Nici nu mai stiu de cand stau in casa, bine nici vremea de afata nu-i chiar aia care sa ma imbie la plimbari lungi, dar totusi: la market, acasa si iar asa zilnici sau la doua, trei zile a devenit deja apasator. Nu am probleme, nu sunt nervos, nu sunt agitat, dar deja ma cam deranjeaza situatia. I-am zis sotiei, daca se da drumul la circulatie in mod normal, ma sui in masina si ma duc la casa de vacanta. Vine cu mine, ok – mai bine singur dar liber decat inchis in colivie.
Anul trecut decisesem sa vindem casa de vacanta, acum numai eu stau pe ganduri, sotia parca tot sa vanda ar vrea, dar daca ma gandesc ca o sa stam doi ani la cotet, cusca, sau cum vrei sa-i zici la chestia asta deja ma gandesc mai bine daca o sa vand sub pretul real o proprietate care are 2000 m² si o casa cu tot ce vrei de 100 m².
Jurnal de carantina – viata la tara