Placerea de a avea dreptate
Am citit un articol care m-a pus pe ganduri, legat de placerea de a avea dreptate, lupta de a demonstra ca uite vezi – EU am zis corect si tu te-ai inselat. DA, am boala asta si acum ma gandesc ca ar trebui sa o tratez. Vad ca nu sunt singurul, mereu ne chinuim sa dovedim ca am avut dreptate, indiferent cat de minora e miza. Tin minte ca odata am facut prinsoare cu sotia ca nu stiu ce artista a jucat in nustiu ce film. In loc sa tac, sa caut si ma rog sa-i zic scuze: nu mami, batem palma pe 10 luni de spalat vase. Caut sa-i dau peste nas, minune: m-am inselat! Am spalat vasele trei zile, i s-a facut mila de mine si m-a iiertat.
Placerea de a avea dreptate
Mai exista si placerea de a contrazice interlocutorul, asta e George, vecinul meu. Odata la o bericioaica a si zis: ce ba sa fie mereu ca tine? NU, indiferent ce zici, eu sunt Gica Contra. O mai dau si eu pe latura asta, ca na – fara contradictie nu e progres, NU? Insa cand parerea interlocutorului e ca a mea, recunosc. Daca nu am o opinie sau sunt la 180 de grade [ nu 360 cum zic altii! ], gata o bag pe invers.
Cam asta e treaba, tu ce parere ai? E o boala sau un obicei cam prost sa fii mereu fie contra fie sa dovedesti ca tu stii mai bine si sa cauti prin orice mijloace sa dovedesti. Uite ba, vezi ca e cum am zis eu?
Ar mai fi o treaba, ala de le stie pe toate. Bai frate, e cate unul care orice ai discuta, el le stie mai bine. Valentina, o prietena de la tara la care mai mergeam sa ne dea mocca legume contra palavrageala, ei bine – aia le stia pe toate. Mergem noi in excursie in Dubai o luna si cand venim, hai sa-i spunem cum e acolo. Du-te mai de aici, ea stia mai bine. De unde? Pai de la televizor si de pe FaceBook. Orice ai vrea sa-i zici, a vazut, a patit sau a crescut ea.
Plăcerea de a avea dreptate