Parfumuri florale feminine de vara

“Viaţa e nedreaptă.Dacă viaţa ar fi dreaptă, Elvis ar fi încă în viaţă, iar toţi cei care pretind a fi el, ar fi morţi”.

Aruncă o privire la speciile care apar sub forma colegilor de muncă, a şefilor, subordonaţilor, clienţilor, prietenilor, rudelor, etc- cu toţii reunite sub o eticheta unică: acea de persoană “dificilă”.

Există două zone care înlesnesc apariţia altercatiilor cu persoanele “dificile”: mai întâi, zona aşteptărilor, iar apoi, chestiunea limitelor.

Asteptarile, în general, sunt cu totul în mintea persoanei respective. Nu este de mirare că atunci când reacţionăm într-un anumit fel cu oamenii care ne-au dezamăgit suntem etichetaţi că fiind dificili. Altfel, ei devin “dificili” în ochii nostril.

Cum ne raportăm la aşteptări?

Singurul mod de a opri ciclul aşteptărilor nerealiste şi neîndeplinite este să abordezi problema la sursă, cu persoana respectivă.

O altă zona care duce la conflict este noţiunea de limite. Pentru ca lucrurile să fie clare de la bun început, este mai ok să iti schimbi abordarea. Nu se pune problema să îţi schimbi personalitatea, ci să arăţi puţină empatie. Secretul este să stabileşti cu ce fel de persoană ai de-a face şi să încerci să comunici cu acesta într-o forma nouă , schimbându-ţi abordarea.

Faptul că există atâţia oameni de geniu descoperiţi şi adulaţi de public cât şi genii care, deşi au aceleaşi date native, au parte de destine tragice, nu e decât o ilustrare a fătului că există succes şi Succes. Nu de puţine ori succesul (scris cu minsucula) pune în pericol viaţă, în timp ce Succesul (scris cu majusculă), o înalta. Adevăratul Succes sprijiba spiritul; el nu are de aface cu realizări isolate, ci cu prezenţa succesului în toate domeniile vieţii şi implicit, cu atingerea unui stil de viaţă de succes, care nu este doar în beneficiul nostru personal, ci şi în folosul celorlalţi.

Exemple de “succes” care erodează adesea sănătatea şi relaţiile persoanei, se găsesc în ceea ce se numeşte lumea tabliodelor. Dar ceea ce lumea numeşte succes, este mai degrabă celebritate, iar capacitatea de distrugere pe care o posedă celebritatea este probată zilnic. Oamenii celebri ajung adesea la mariaje eşuate, la dependent, alccolism, sinucidere, sau alte forme de moarte prematură. Putem enumeră aici pe Elvis Presley, Janis Joplin, Marilyn Monroe şi mulţi alţii. Pe lângă aceste exemple de oameni care au plătit atât de scump preţul celebrităţii, este bine să amintim şi miile de oameni “de succes” care, deşi mai puţin faimoşi, şi-au ruinat vieţile din cauza drogurilor şi a deformărilor profesionale.

Înălţarea sau distrugerea noastră nu depinde de succesul în sine, ci de cum anume se integrează acesta în personalitatea noastră. Dacă suntem mândri ori modeşti, egoişti ori recunoscători, dacă ne considerăm pe noi înşine mai buni în baza talentelor noastre decât pe ceilalţi- aceştia sunt factorii determinanţi.

Dacă ajungem să îi cunoaştem pe adevăraţii puternici ai lumii, pe marii industriaşi, pe laureaţii premiului Nobel, vom observă cu totul alte calităţi. Cei care au cu adevărat succes nu au nici o înclinaţie în a se purta arrogant, pentru că nu se consideră pe ei înşişi mai buni, ci puţin mai norocoşi decât alţii.

De ce oare adevăratul succes apare într-un mod atât de lipsit de efort?

Din această perspectiva, ne stă tuturor la îndemână tocmai această capacitate de a discerne între modelele puternice ale succesului şi cele slabe, care conduc la eşec.

Fiecare dintre noi este o combinaţie dintre dimensiunile: Rezilienţa, Perspectiva, Intuiţie Socială, Conştiinţa de Sine, Sensibilitate la Contex şi Atenţie ale Stilului Emoţional, o combinaţie unică ce descrie felul în care percepem lumea şi reacţionăm faţă de ea şi felul în care îi abordăm pe alţii.

Pornind pe acest drum, este bine să ne lipsim de modul de gândire care merge pe principiul “Eu sunt OK, Tu eşti OK”. Există anumite stiluri emoţionale- puncte de reglaj de-a lungul fiecărei dintre cele şase dimensiuni care pur şi simplu fac viaţă mai dificilă decât este necesar să fie. Dar,fiecare dintre noi ar trebui să ţintească spre mijlocul fiecărei dimensiuni.

Un alt motiv să îţi schimbi punctul de reglaj este acela că unele puncte situate de-a lungul celor şase dimensiuni te vor servi mai bine în anumite situaţii. Poate că, dacă descoperi o Perspectiva Negativă, pesimistă, te impulsionează să munceşti suplimentar, din greu, dar, o deplasare înspre capătul Pozitiv al Perspectivei funcţionează mai bine în situaţii sociale. (de ex: Ştiu că pot fi la înălţime la petrecere: mă duc).

În acest caz, este bine să fii capabil să îţi reglezi punctul unde te situezi, după poftă inimii, îţi va permite să respunzi fiecari situaţii în cel mai efficient mod cu putinţă.

Fiind conştient de Stilul Emoţional pe care îl ai, poţi să îţi croieşti o viaţă care să se adapteze acestuia. Însă, adaptarea nu este posibilă întotdeauna. Nu ajungem în mod necesar să lucrăm de acasă, că să nu mai vorbim de o eventuală schimbare în carieră.

Chiar dacă nu îţi poţi schimbă mediul fizic şi social, beneficiile pot fi pe termen scurt.