Margaret Mitchell si o carte de poveste
Margaret Mitchell– a scris romanul „Pe aripile vântului” pentru ai trece timpul mai ușor cât timp se recupera după o accidentare la gleznă.
Gone with the Wind, atât filmul, cât și cartea, sunt mai mult decât opere de artă. Ele au statutul de cult, sunt considerate clasice și sunt studiate în școală. Istoricii cred că apariția romanului ne-a schimbat literalmente înțelegerea istoriei de dinainte de război.
Cu toate acestea, acest lucru se putea să nu se fi întâmplat dacă Margaret Mitchell nu ar fi fost diagnosticată cu artrită gleznei. De ceva vreme nu a putut să meargă și, pentru a ucide timpul, a citit cărți pe care i le aducea soțul ei în fiecare zi. Posedând un gust literar excelent, Margaret a criticat constant ceea ce a citit. În cele din urmă, soțul sâu s-a săturat de asta și, într-o zi, ca răspuns la următoarea cerere a lui Margaret de a cumpăra o carte nouă, i-a dat o mașină de scris, spunând în glumă:
– „Peggy, dacă vrei o carte, de ce nu o scrii singurâ?”
Așa s-a născut manuscrisul „Gone with the Wind”.
Margaret Mitchell nu și-a dorit niciodată să fie scriitoare. Când prietenii veneau să o viziteze, ea ascundea manuscrisul sub o pernă sau covor. Până în 1929, ea și-a revenit complet și a terminat de scris cartea ei, pe care, de altfel, nu intenționa să o publice.
De fapt, cartea a fost publicată doar zece ani mai târziu.
Margaret a decis să-și publice creația după ce prietena ei a declarat în batjocură că nu va putea niciodată să scrie o carte.
Rezultatul sunt milioane de exemplare, 70 de retipăriri, traduceri în 37 de limbi, un premiu Pulitzer, un film care a primit 8 premii Oscar, imaginea nemuritoare a unei femei puternice Scarlett O’Hara și zeci de citate, printre care celebrul „Eu mă voi gândi la asta mâine.”
Dintr-o gospodină necunoscută, Margaret s-a transformat brusc într-o scriitoare celebră.
Dar ea nu era pregătită pentru o asemenea popularitate care a căzut brusc asupra ei. Ea nu a dat interviuri și nu a făcut întâlniri cu cititorii. Margaret a apărut în public abia în 1939, în timpul premierei filmului Gone with the Wind, iar apoi a devenit din nou foarte retrasă.
Mulți au încercat să atribuie numele autorul romanului oricui, dar nu și Margaretei. Au existat zvonuri că soțul ei a fost cel care a scris romanul pentru ea sau că Margaret a rescris pur și simplu jurnalele regretatei ei bunici Annie…
Într-un fel sau altul, Margaret nu a mai scris nimic.
În august 1949, a fost lovită de un taximetrist beat când ea, însoțită de soțul ei, a mers seara la cinematograful local.
Ea a intrat în istorie ca autoarea unei cărți.
John Marsh a ars toate lucrările, păstrând doar câteva coli din proiectul manuscrisului – în cazul în care cineva ar avea din nou îndoieli cu privire la paternitatea sa.
