Din nou despre credinta

Cumva am ajuns pe blogul lui Arhi, iar acolo am dat peste o discutie legata de credinta. Omul are ce are cu astia de sunt credinciosi, mai exact crestini [ oare ce o fi de zis despre musulmani, budisti, etc. ? ]. DA, recunosc ca sunt credincios ca raspuns la evolutionism, pur si simplu nu cred ca adaptarea poate duce pana intr-acolo unde lacusta se transforma in om. Nu cred si pace. Nici in coincidente care duc la aparitia de noi specii, schimbari genetice ce te fac din floare in leu. Asa sunt eu, oricum nu sunt dovezi care sa sprijine niciunul din curente – credinciosi versus atei.

Din nou despre credinta crestina

A crede in Dumnezeu e una, a crede ca popii sunt ceva mai presus de noi, oamenii de rand e alta. A crede ca esti de capul tau in univers este iarasi o alta discutie, noi oamenii ne bazam pe propria credinta, care are la baza logica si experienta personala. Dar stii care sunt adevaratele minuni ale credintei – de orice fel? Faptul ca poate schimba oamenii, sa-i faca mai buni. Daca luam la puricat istoria si pe sefii bisericilor crestine – bine, aici mai mult catolice ar fi de discutat, pentru ca la ortodocsi sunt prea putine de spus, ajungem la ce concluzie vrem noi.

DA, nu poti sa zici ca papii au fost buni, nici ca acele Cruciade au adus ceva pozitiv in voata participantilor, poate ca au dus la extrem divergentele intre arabi si crestini, dar nu asta inseamna credinta. Credinta inseamna sa crezi ca daca esti mai bun e un lucru pozitiv, car ete ajuta, te inalta – de la conditia de om simplu, la OM. Unde ajungem dupa moarte? Unde meritam, evident. Prefer sa las misterul asta pentru cati ani la o parte, o sa aflu oricum.

Credința ortodoxa

Din nou despre credința creștină

Poate vrei sa citesti si: