Nu stiu ce ma faceam daca nu aveam un blog ca sa-mi castig si eu existenta in mod onorabil – cel putin mai bine ca Mirela care e plecata de 15 ani in Italia la mosi si babe, pentru 1000 de euro pe luna, din care 500 da pe chirie. Ce sanse aveam eu in Romania daca nu eram blogger? A, poate sa ma angajez varcolac, cu 5.000 de lei – a se tine cont ca banii astia erau in 2018, acum cred ca salariul e mult mai mare! Obligatii? Sa vare colacii in cuptior. Cat poate fi de greu? Bine, acum ma intreb de ce salariul variaza intre 1500 si 5000 de lei, dar asta e o alta intrebare.

Angajari pe timp de criza

Lasand gluma la o parte, e bine ca se angajeaza – sper ca nu e vorba de aceiasi brutarie unde au fost probleme cu angajarile din Sri Lanka, ma refer la conflictul de munca de la Ditrau, ca parca doar aia ar angaja varcolaci la un asemenea salariu. Pe de alta parte, parca tot mai bine e sa fii blogger, ai program lejer – de la 7:8 dimineata pana seara la 10 -12, dar iei pauza cand vrei.

Despre ce sa scrii pe blog? Pai despre ce vrei, oricum 50% dintre cei ce vad un articol il critica, dar mai ramane jumatate din trafic de unde poti invata ceva. Adica inveti despre ce sa scrii data viitoare. Hai ca am glumit, daca te duce capul ce sa scrii gasesti public, iar daca ai public, ai bani. Cam la asta se reduce pana la urma meseria asta de blogger. Daca poti sa-i zici meserie, ca pana la urma nu-ti trebuie scoala, iar daca ai o moacca mai decenta, poti sa devii vlogger: adica sa postezi live-uri pe YouTube sau FaceBook.

Aici nu ma pot opri pana nu clarific o problema: de ce pune lumea live-uri in grupuri? Au impresia ca lumea asta vrea, sa-i vada pe ei cum spun tot felul de chestii? De ce nu-si pun la ei pe profil, ca prietenii poate sunt incantati sa vada asa ceva, dar restul lumii, nu prea!