Platforma Blogging

Am scris prin aprilie despre cel mai citit blog din Romania, evident bazat pe traficul afisat si nu pe nu stiu ce fel de studii elaborate. Probabil ca or fi si altele care nu-si etaleaza statisticile, dar nu cred ca asta e important, ci mai ales ar fi interesant sa aflam de ce sunt ele asa de citite, interesante. Oricum e destul de greu sa ai peste 100.000 de vizitatori pe zi, eu inca mai sper desi pentru asta ma bazez pe FaceBook [ care fie vorba intre noi, e din ce in ce mai neinteresant! ] ca sursa de trafic.

Cele mai citite bloguri din Romania

Deci ca sa fii citit in Romania ar trebui sa scrii chesti iinteresante, sa-i faci pe oameni sa revina pe site, pentru ca altfel degeaba scrii. Nu am prea scris despre cazul Sorinei din Baia de Arama, nu pentru ca nu ar fi un caz interesant, ci pentru ca stiu finalul, va pleca la parintii adoptivi in America, apoi vom afla ca s-a facut o eroare, desi instantele de azi zic ca nu-i asa.

Deci despre ce sa scrii ca sa ai cel mai citit blog din Romania? Ceva ever green, adica sfaturi despre sanatate, diete, retete culinare, lectii de limba engleza, etc. Asa o fi, dar e greu, citesc mereu despre SEO, o chestie bizara pe care nu o inteleg deloc, dar am inteles ca e scump si complicat. Asa o fi, nu ma pricep si nu am sa fac chestia asta prea curand, cu riscul sa nu mai fiu citit.

De ce sa citesti bloguri in loc de carti? Pai pentru ca e mai simplu sa dai o cautare pe Google decat sa te apuci de citit. Afli ce vrei pe internet, cum sa slabesti repede si fara efort, cum sa pregatesti spaghetele sau cine a inventat penicilina [ Alexander Fleming ]. Eu visez la unul din doua lucruri: fie vand blogurile mele cu 100.000 de euro, fier ajung sa castig 1000 de euro pe luna din blogging. Evident ca azi ambele variante par a fi ceea ce am zis, un vis.

O intrebare: oare cand devii cu adevarat blogger? Cand scrii primul articol? Cand ai sa zicem asa, un minim de 10 vizitatori pe zi din cautari pe Google? Sau cand vorbeste lumea despre tine? Poate cand ai castigat primii 100 de euro din blogging?

Cele mai citite bloguri din Romania

De doua luni tot caut subiecte bune de scris pe cele 45 de site-uri/domenii din portofoliu, caut nise noi si nu gasesc. O fi varsta, o fi lenea, nu stiu. Important este ca nu prea mai scriu, iar asta se vede in trafic. Sincer ma gandesc ca daca as lua 1000 de euro pe site/domeniu ar fi cazul sa vand portofoliul si sa ma apuc de pescuit. Asta pentru ca nu am pescuit niciodata in adevaratul sens al cuvantului. E timpul sa schimb ceva, simt asta si cred ca ar fi bine sa-mi ascult instinctul [ care pana azi nu m-a prea inselat! ].

Am terminat subiectele

Ma uit si eu la alti bloggeri, poate gasesc o idee de articol care sa rupa, cum se spune azi in mediul online. Ma enerveaza inclusiv faptul ca scad constant in ranking-ul MOZ, evident din cauza lipsei de citari. Pentru prima oara am ajuns sa am DA mai mic de 10, desi PA [ page authority e 26 ], oare e timpul sa colaborez cu cineva pe partea de SEO? Habar nu am, dar singur ceva trebuie sa fac, si asta cat mai curand posibil.

Ma uit pe statistici si imi vine sa plang, CTR-ul a scazut sub 10%, oare daca scriem corect gramatical, ne ajuta cu ceva? Probabil ca doar pentru a ne prezenta mai bine clientilor, ca in rest oricum nu prea conteaza cum scrii si despre ce, lumea vine, citeste si pleaca. Asa merge treaba, nu poti sa faci mai mult decat te duce capul.

A trecut deja si prima jumatate din iulie, in loc sa ma apuc de treaba eu ma lamentez, pai asa nu ajungem nicaieri. A, am depasit de mult cele 1000 de articole si am zis ca abandonez proiectul e4RO, mai bine scriu articole pentru altii, ca se plateste deja mai bine, s-a trecut de pragul psihologic de 1 euro.100 de cuvinte, deja cred ca la 7 lei pentru 100 de cuvinte esti competitiv. Adica mai pe scurt ar fi cazul sa ma apuc din nou de content writing pentru clientii mei. O fi si asta o idee, nu zc NU!

Deseori cei ce nu au frati sau surori se gandesc ca era mai bine daca ar fi provenit dintr-o familie numeroasa. Uite asa am ajuns sa ma uit la propria-mi familie, si incep cu tatal meu. Taica-miu a avut sase frati si surori, adica a provenit dintr-o familie cu sapte copii, ceea ce ar fi trebuit sa fie bine. Numai ca a ramas orfan pe la 18 ani cu sase frati mai mici in grija. Anii au trecut si s-a casatorit, a facut o casa pe pamantul socrilor si a ramas fara ea la decesul sotiei. Asa-i in viata, nu in tenis!

Trei generatii – povesti de viata

Ca sa se incheie cercul, la moartea lui am mostenit si eu dupa Revolutie cam 5.000 de metri in vatra satului, doar ca fratele mai mare [ cel mai mare ramas in viata ] a decis ca nu-mi trebuie si cu pretul unui televizor color l-a luat. Asa e cand nu ai minte si experienta de viata. Actuala mea sotie a patit la fel, fratele mai mare [ ea fiind mezina ] considrand ca lui i se cuvin toate cele ramase de la parinti. Nu e bai, nu le iau cu ei cand o veni sorocul.

Eu macar sunt singur la parinti, asa ca desi nu am mostenit nimic [ a avut mama grija ], macar am pierdut la randul meu  destul de multe. Dar cum ziceam ca sunt trei generatii, ajung la fata mea din prima casatorie, care iar e pacalita de cei 8 frati ai mamei sale, ca asa e viata [ am mai zis, nu comparati cu tenisul! ]. Concluzia mea? Tot mai bine e sa fii singur, macar nu ai pe cine da vina! Poate revin la subiect si mai dezvolt, ca sunt multe de zis, dar m-a luat asa cu un fel de greata, asa ca inchid aici primul articol pe tema asta!

Trei generații – povesti de viata