Ma uitam zilele astea peste filmuletele lui Igor Dodon despre istoria Moldovei si incercam sa vad unde i se rupe filmul. In prima parte se pare ca liderul PSRM recunoaste descendenta dacica a moldovenilor, apoi in partea a doua ne spune despre descalecatul Moldovei si despre ardeleni – sau maramureseni, apoi despre cum Biserica ortoxa din Moldova a devenit independenta – nu afiliata Rusiei – sub Alexandru cel Bun in 1400. Parca ai zice ca socialistul tine cu romanii. Ajuns la Stefan Cel Mare se spune despre ajutorul primit de la Vlad Tepes – romanul. Dar o mai da si cu balada Miorita, uitand ca vrancenii sunt de fapt tot moldoveni.

Igor Dodon, moldovenii, romanii si istoria

In fimuletele sale Igor Dodon ne spune despre manastirile lui Stefan cel Mare, cam 40 la numar. Numai c aniciuna nu e pe teritoriul actual al Basarabiei. Oare de ce nu organizeaza el pelerinaje in Romania la aceste manastiri? Intrebare retorica, evident. Ajuns la vremurile lui Mihai Viteazul, Dodon crede ca de fapt romanul nu voia sa uneasca tarile ci sa-si intareasca puterea militara. Asa crede el, dar macar recunoaste prima unire a romanilor, desi de scurta durata.

Ajuns la Dimitrie Cantemir, poate cel mai invatat domnitor al Moldovei – asa cum Stefan cel Mare a fost cel mai viteaz – Dodon uita sa aminteasca legatura dintre romanii din cele trei principate. Printre altele se aminteste ca turcii ar fi promis lui Cantemir si tronul Valahiei – ceea ce nu era rau daca se intampla, aveam sa vedem poate o tara unita cu 150 de ani mai devreme. Asadar in Istoria lui Dodon, Dimitrie Cantemir trece la fel de repede ca si domnia sa de doar 1 an.

Macar e bine ca Dodon sustine ca austriecii au luat in mod ilegal Bucovina, dar uita sa mentioneze asta cand vine vorba de Basarabia. Ma indoiesc ca au folosit fara sa vrea cuvantul ilegal la austrieci si au uitat cu desavarsire cand a venit vorba de jumatate din teritoriul moldovenesc. Apoi aminteste de ideea statului comun numit Dacia din anii 1787 cand au avut loc luptele ruso-turce. Oare de ce se gandeau rusii sa uneasca cele doua tari? Asa ajungem la anul de gratie 1812. Iar vina o dau pe Manuc Bei, ca sa vezi. Iar rusii aveau nevoie de zona de tampon [ uite cum azi femeile le folosesc fara sa le spuna mersi rusilor! ].

Da, ca o bizarerie a istorie, la Hanul lui Manuc din Bucuresti se semneaza in 1812 pacea dintre turci si rusi, iar de atunci jumate din Tara Moldovei va fi stapanita de Rusia. Turcul s-a muta la Hancesti. Despre unirea principateor se zice putin, ca nu e cazul sa bati moneda pe ideea moldovenilor de a se uni intr-o singura tara. Iar ca sa fie mai ok, Basarabie e aratata ca un rai pe pamant, noroc cu rusii, nu-i asa? Hopa vin si colonistii, ca era un fel de El Dorado estic. Mai ceva ca la Moscova. Asa ajungem cu optimism la Istoria Moldovei episodul 3!

Mi-a placut decrierea bunastarii de sub ocupatia ruseasca, ca si cum asta si-au dorit de veacuri moldovenii. Nimic despre problemele tarii, ai zice ca Raiul pe pamant era in Basarabia. Apoi uitand de bunastarea descrisa anterior, ajungem la Gubernia Basarabia, cand iar vine binele peste moldoveni, dar starzile erau mici, case parapadite in Chisinau, dar uite ca din 1873 a devenit metropola Europeana! Adica nu a fost chiar asa de bine in astia 61 de ani. Poate ca era interesant de amintit ca Bucurestiul a devenit in 1857 primul oras din lume iluminat cu petrol lampant. Iar primul tramvai a circulat la Lipova in 1860. Adica nu e chiar rai in gubernia ruseasca!

Asadar istoria lui Dodon este pe alocuri aproape de adevar, pe alocuri omite fapte importante si cand e cazul preaslaveste Rusia. Partea cea mai ciudata este ca nu se aminteste deloc despre raul facut de rusi, parca ar fi fost foamete doar in povesti, deportarile nu au exista sau nu sunt importante, asa ca nici nu se amintesc macar.