Etichetă: Forum

Am vazut altii mai bata ca mine

Leave a comment

Asta este teoretic tot un articol de umplutura, desi e legat de ceva gasit azi pe net – mai exact pe YouTube. Trecand peste maestrul nostru de pe forum care ofera servicii dar nu sti ece-s alea, azi o sa discut despre o tipa care face tutoriale despre ghici ce: instalari wordpress. de ai zice ca s-a apucat Dana Budeanu de online pe bune. Auzi tu la ea, instalare WordPress pe un domeniu. Pe bune neica, asta e problema de facut pe un tutorial, folosind Softaculous? Atentie! Nu zic ca nu sunt unii de se incurca si la asta, dar acum serios vorbind – fie se lasa de meserie, fie asa invata – din greseli.

Am vazut altii mai bata ca mine

Bai, va imaginati ca tipa asta chiar crede ca da lectii online pentru a scoat esi bani din asta? Iar azi am avut parte si de alte chestii bizare, dar important este ca am invata ceva din asta: sa nu-mi mai incalc principiile niciodata! Iar ca parte buna pot sa zic ca le-am mai dat 250 de euro celor de la Godaddy, desi zic ca trebuie sa zbor de la ei cat de curand. Acum era cazul sa o fac, dar asta e viata, niciodata nu ma tin de plan.

Intre timp incasarile merg ok, conform planificarii, in afara de un client care si-a primit banii inapoi dupa doua zile de la efectuarea platii. De ce? Pai din cauza titlului: ca omul era bata si ma si zapacea de cap!

Alta chestie este cu inregistrarea pe un site, iar aici recunosc ca erau si cuvinte in engleza, login, register, dar parca nu e maica asa de greu sa intelegi ca primesti un email si trebuie sa lasi adresa corecta ca sa te poti autentifica. Ma credeti ca din 100 de insi s-au inscris pana la final doar 10? Restul au ramas la jumatate de drum.

Poate vrei sa citesti si:

Lista Bloguri

Masa buclucasa

Leave a comment

Mereu am spus ca mintea ne joaca feste, dar la fel de adevarat este ca anumite lucruri pe care le tinem minte ne pot face sa gresim. Tineam bine minte ca am adus la casa de la tara doua mese, dar am uitat ce era in casa – mai nimic, cand ne-am mutat. Asa ca azi discut cu Alex despre masa de pe hol. Zic: asta e masa pe care am adus-o acum 9 ani la tara. El: nu – asta e masa mea, era aici cand ati venit voi. Nu se poate, eu tin minte ca am adus doua mese, astea sunt. Ca sa dovedesc ma bag sub masa sa vad eticheta: ce sa vezi? Era facuta la Zalau – deci era a lui Alex.

Masa buclucasa

Asa se face ca m-am facut de ras, era, sigur ca am adus doua mese, doar ca a mea era sub pat, desfacuta. Tinem minte ca am incercat sa o desfac si pe cea mare, dar nu se putea, avea picioarele lipite. Dar pe una o desfacusem: ca asa am ajuns sa o desfac si pe a doua, ca prima a mers super OK. Alex avea dreptate, el nu asistatse la aducerea lor, dar stia si el ca avusese o masa. Noroc ca mai pun astia etichete pe spate, nu-i asa?

Deseori suntem siguri pe noi, dar se mai intampla sa avem dreptate doar pe jumatate. Adica clar ca eu am adus doua mese, numai ca de 9 ani sta sub pat, demontata, langa alt pat demontat. Cine sa mai tina minte? Eram convins ca am dreptate, dar acum recunosc: m-am inselat! E omeneste, important e sa nu tii in tine. Va dati seama ca daca nu verificam si nu se putea dovedi, amandoi ziceam ca celalalt vrea sa-l pacaleasca? Iar in cazul asta amandoi am avut dreptate, mai multa a avut evident Alex.

Acum ca am lamurit a cui e fiecare masa, oare la ce ne vom mai contrazice data viitoare? Partea mai nasoala e ca nu e prima data cand ma insel, desi in 90% din cazuri am dreptate. Nu zic ca si Alex a crezut ca biroul e a lui Costel, dar era al meu. ca asa suntem noi fratii, ne mai contrazicem din cand in cand. Daca avem casa de vacanta comuna, ce sa-i faci?

masa hol

Poate vrei sa citesti si:

Blogging ,

Opt ani de blogging

Leave a comment

Am trecut deja de varsta prescolara pentru ca am opt ani de blogging – iar cand zic 8, ma refer la acest blog, caci de altfel am inceput acum 15 ani. Pare greu de crezut si daca-l ascultam pe Florin, azi cred ca eram departe. Nici nu vreau sa ma gandesc cum ar fi aratat azi blogul meu daca demara acum 15 ani, pe cand cream impreuna cu prietenul meu forumul romanilor din Italia. O sa radeti, dar inca mai sunt pe pozitia 6 la chestia asta cu forumul. Dar cine mai vrea azi sa fie inscris pe asa ceva? Site-ul este inca in vechiul format HTML, forumul a disparut, iar viata merge inainte.

Opt ani de blogging

Daca este sa ma raportez la venituri zic ca este super ok, daca toate site-urile mele ar fi mers ca asta eram milionar pana acum. Chiar ma intreb, oare de ce nu am facut 100 ca asta si eram rezolvat? Am vrut eu sa diversific, asta e. Am trecut la final de 2020 de 10K euro, eu zic ca e bine. Cum ziceam, daca aveam 100 la fel as fi incasat 100K, ceea ce nu e mult raportat la opt ani, dar nici putin.

Am invatat multe in acesti opt ani, pentru ca restul pana la 15 zic eu ca au fost un fel de joaca. Pe vremea aia luam banii din facut site-uri pentru altii, era un job fain, cate 2 sau 3 sute de euro un site, nu ma plang ca am dus-o rau. Incet dar sigur s-a dezvoltat WordPress-ul, iar eu m-am lenevit. Din cateva click-uri era site-ul facut, luai un template gratis si gata site-ul.

blogging

Poate vrei sa citesti si:

Blogging

De ce nu-si gasesc unii o prietena?

Leave a comment

Evident ca intrebarea din titlu se poate extinde la o gramada de activitati: un loc de munca bine platit, etc. Raspunsul e simplu: pentru ca sunt prosti. Un exemplu: cineva isi cauta o prietena si a cerut o adresa se site din ala de gasit prietene sau mai stiu eu ce fel de parteneri. OK, zic uite unul foarte bun, pentru perechea ta, decent, gratis si in limba romana. Bine, meniurile sunt in engleza, dar asta e o alta discutie. Stiti deja cum se inscrie pe un site: email de confirmare, etc. Ei bine oameni buni, asta nu a facut decat sa ceara sa se inscrie si gata. Nimic mai mult. Si ne mai miram ca lumea nu se descurca cu lucruri mai complicate.

De ce nu-si gasesc unii o prietena?

Cam asa stau treburile in opinia mea, e greu pentru unii sa faca un pas atat de mic, adica sa invete sa se inscrie pe un site care cere o confirmare prin email. Nu mai zic de o poza cu numar de telefon afisat pe ea si cu detalii despre produs, iar omul intreba exact aia, dimensiunile produsului afisat si numarul de telefon.

Sincer sa fiu nu stiu cum au trecut unii peste anii de liceu, probabil ca testele alea PISA spun totusi adevarul, suntem o tara de analfabeti functionali! In 2021 sa nu stii s acauti informatii pe internet, sa nu fii capabil sa verifici daca pe un grup de FaceBook a mai pus cineva o intrebare asemanatoare: gen se fac teste COVID cand vii in Suedia, sau stai in carantina in Germania daca vii din Romania? Serios, astia au pretentii la lefuri mari?

Exemple de genul asta se pot da cu sutele, deci sincer sa fiu nu stiu ce concluzie sa trag. Azi discutam cu un prieten, imi cere 100 de euro imprumut sa-si rezolve nu stiu ce problema, ii zic: pai aveai 300 parca pusi la pusculita pana la vara, ia din aia si iti dau eu cand vin acasa. A, NU. Ca daca intru in ei nu-i mai pun la loc, ma cunosc deja. Ok boss, asta e – eu nu iau avionul sa vin sa-ti dau tie 100 de euro imprumut, chiar daca asta inseamna ca nu mai suntem de azi prieteni.

Poate vrei sa citesti si:

Blogging

Mama – episodul 2

Leave a comment

Am vazut ca v-a placut primul episod din seria mama, asa ca am decis sa scriu si episodul 2. Sa stiti ca in seria asta de articole nu e vorba despre mama mea, nici macar despre aceiasi mama, ci sunt povesti adevarate auzite de la colegi, prieteni sau vecini. Ma gandesc ca multi sunt impresionati pana la lacrimi cand asculta melodia „Ruga pentru parinti” sau melodia lui Fuego si Irina Loghin cu plecatul la munca in strainatate – Valurile vietii – dar sunt si copii care vad altfel relatia mama – copil. La ultima melodie ma gandersc ce ar zice Costel Geambasu – stiti voi poate melodia Trenul vietii, parca seamana cumva.

Mama – episodul 2, garsoniera

Mama s-a recasatorit la 58 de ani, imediat ce tatal meu si sotul ei s-a stins rapid. Omul avea o casa mare – vila cu etaj, in constructie. Asa ca a trebuit sa abandoneze casa parinteasca – a mea, evident – si sa se mute la el. Inceputul a fost greu, mobila mai deloc, asa ca a mai carat cate ceva la mosnegel – vorba vine mosneag, era si el pe la 60 si ceva de ani. Au trecut anii si vila s-a construit, dar omul nu putea tine doua case, asa ca mama a trebuit sa o vanda pe a ei. Din banii luati a cumparat un mic apartament, la care am contribuit si eu cu bruma de bani stransi si am primit in sfarsit acordul sa locuiesc acolo.

La un moment dat am divortat, asa ca mama a vandut apartamentul, a luat o garsoniera de 20 de metri patrati in ghetou si cu restul de bani, nu mai stiu ce a facut, in afara de o bruma de bani pe care mi-a dat-o sa imi repar masina. Cum intre mine si mosneag au aparut frictiuni, mama a ales: mosul. Asa ca adio intrat in casa lor, daca voiam sa o vad, dormeam la garsoniera din ghetou.

Pe parcursul anilor i-am propus sa vindem garsoniera si sa luam un apartament cu doua camere, ca uite o sa vina batraneatea si cum sa stam doi sau trei in 20 de metri patrati? Pai va luati un pat gonflabil a zis mama! Raspunsul a fost: pai si eu cu ce raman? Daca zdohneste mosul? Uite ca mosul a zdohnit, a ramas in vila si garsoniera e tot goala? De 20 de ani! Intre timp eu tot cu chirie, ca asa e viata omului, strange si nu-i ajunge.

mama mea

Poate vrei sa citesti si:

Blogging
1 2 3 4 … 20