Amortirea picioarelor poate fi cauzată de mai multe afecțiuni sau condiții medicale. În cazul în care picioarele vă amortesc în poziția culcat, unele dintre posibilele cauze pot include:

1. Neuropatie periferică: Aceasta reprezintă afectarea nervilor periferici din picioare sau mâini și poate fi cauzată de diverse condiții, cum ar fi diabetul, alcoolismul, infecțiile sau leziunile.
2. Hernia de disc: O hernie de disc în zona lombară poate comprima rădăcinile nervoase, provocând amorteli și furnicături în picioare.
3. Sindromul piciorului neliniștit: Este o tulburare neurologică caracterizată de senzația de disconfort sau furnicături în picioare și un impuls constant de a mișca picioarele, mai ales în timpul odihnei sau culcatului.
4. Circulația deficitară: Problemele circulatorii pot provoca și ele amorteli în picioare

Neuropatie periferică: Cauze, Simptome și Opțiuni de Tratament

Neuropatia periferică este o afecțiune care afectează sistemul nervos periferic, care include nervii din afara creierului și măduvei spinării. Această afecțiune poate provoca daune la nervi, ceea ce duce la senzații anormale, durere și slăbiciune musculară la nivelul extremităților. Este o problemă comună și poate afecta calitatea vieții pacienților. În acest articol, vom explora cauzele, simptomele și opțiunile de tratament pentru neuropatia periferică.

Cauze: Neuropatia periferică poate avea mai multe cauze, iar uneori cauza exactă poate rămâne necunoscută. Printre cauzele comune se numără:

1. Diabetul: Diabetul zaharat este una dintre cele mai frecvente cauze ale neuropatiei periferice. Nivelele ridicate de zahăr din sânge pot deteriora nervii periferici.
2. Alcoolismul cronic: Consumul excesiv de alcool pe o perioadă lungă poate provoca leziuni nervoase și neuropatie periferică.
3. Infecții: Anumite infecții virale și bacteriene pot afecta nervii periferici, cum ar fi infecția cu virusul herpes zoster sau bacteriile Borrelia Burgdorferi care provoacă boala Lyme.
4. Toxicitatea medicamentoasă: Anumite medicamente, cum ar fi chimioterapia sau medicamentele antiretrovirale utilizate în tratamentul HIV, pot provoca leziuni nervoase periferice.
5. Afecțiuni autoimune: Boli precum lupusul sau poliartrita reumatoidă pot determina sistemul imunitar să atace nervii periferici.
6. Factori genetici: Unele forme de neuropatie periferică sunt cauzate de mutații genetice moștenite.

Simptomele neuropatiei periferice pot varia în funcție de nervii afectați și de gravitatea afecțiunii. Printre cele mai comune simptome se numără:

1. Furnicături sau senzații de amorțeală în mâini și picioare.
2. Durere sau senzație de arsură în extremități.
3. Slăbiciune musculară și dificultăți de coordonare.
4. Sensibilitate crescută la atingere sau la temperaturi extreme.
5. Pierderea echilibrului și instabilitate la mers.

Opțiuni de tratament: Tratamentul neuropatiei periferice depinde de cauza subiacentă și de gravitatea simptomelor. Unele opțiuni de tratament includ:

1. Gestionarea cauzei de bază: În cazul în care neuropatia este cauzată de diabet sau alcoolism, controlarea acestor condiții subiacente poate ajuta la încetinirea progresiei afecțiunii.
2. Medicamente: Medicamentele analgezice și antiinflamatoare pot ajuta la ameliorarea durerii și disconfortului.
3. Fizioterapie: Exercițiile de fizioterapie și terapia ocupatională pot contribui la îmbunătățirea funcției musculare și a echilibrului.
4. Terapie alternativă: Unele persoane găsesc alinare prin terapii alternative, cum ar fi acupunctura sau biofeedback-ul.
5. Dispozitive de susținere: Pentru anumite cazuri, utilizarea ortezelor sau a bastoanelor poate ajuta la menținerea stabilității și echilibrului.

Neuropatia periferică este o afecțiune care afectează nervii periferici și poate cauza furnicături, amorțeală, durere și slăbiciune musculară. Este important să se consulte un medic pentru o evaluare adecvată și pentru a identifica cauza subiacentă. Tratamentul adecvat și gestionarea cauzei pot contribui la îmbunătățirea calității vieții pacienților cu neuropatie periferică.

De ce îmi amorțesc picioarele?

Pachetele cu benzi de testare vor fi păstrate într-un loc uscat şi răcoros la o temperatură sub 4 – 40°C. A nu se expune la lumina directă a soarelui și la căldură. A nu se congela, dar nici nu trebuie ținute la frigider. Benzile de testare a glicemiei sunt utilizate pentru a măsura nivelul de glucoză din sângele unei persoane, fiind un instrument esențial pentru monitorizarea zilnică a glicemiei în cazul persoanelor cu diabet zaharat. Principiul de măsurare al benzilor de testare a glicemiei se bazează pe o reacție chimică care are loc între glucoză și substanțele chimice prezente în banda de testare. Această reacție produce un curent electric, iar aparatul de măsurare al glicemiei (glucometrul) măsoară acest curent pentru a determina nivelul de glucoză din sânge.

Pastrarea corecta a testelor de glicemie

Iată cum funcționează în detaliu principiul de măsurare al benzilor de testare a glicemiei:

1. Zona de testare: Banda de testare conține o zonă mică și transparentă în care se aplică picătura de sânge.
2. Enzima: În zona de testare, există o substanță numită enzimă specifică pentru glucoză. Această enzimă este de obicei glucozoxidază sau dehidrogenază glucoză.
3. Reacția chimică: Când sângele este aplicat pe zona de testare, glucoza din sânge reacționează cu enzima specifică, generând o reacție chimică. Această reacție transformă glucoza în gluconolactonă și în același timp produce peroxid de hidrogen.
4. Curent electric: Reacția chimică produce peroxid de hidrogen, care servește ca acceptor de electroni și determină un curent electric. Cantitatea de curent electric generată este direct proporțională cu nivelul de glucoză din sânge.
5. Citirea rezultatului: Aparatul de măsurare a glicemiei (glucometrul) măsoară acest curent electric și convertește această valoare într-un rezultat numeric, care reprezintă nivelul de glucoză din sângele testat.

Așadar concluzia este clara, aparatul funcționează pe baza reacției chimice a enzimei de pe lamela, în funcție de temperatura de stocare și a contactului cu aerul și a razelor solare ea își poate modifica structura, iar prin urmare măsurătoarea poate fi eronata. La fel este și cu păstrarea testelor o perioada lunga de timp, chiar dacă ne încadrăm în perioada de garanție.

Păstrarea corecta a testelor de glicemie