Nelamuriri cu privire la aerul conditionat

Aparatele de aer conditionat sunt din ce in ce mai comune in tara noastra, multi dintre noi alegand sa ne racorim in zilele toride de vara cu ajutorul acestor dispozitive. In schimb, pot exista o multime de nelamuriri cu privire la aerul conditionat, astfel ca cele mai comune intrebari sunt:

Daca sistemul nu functioneaza corespunzator trebuie inlocuit?

Aparatul de aer conditionat trebuie inlocuit doar atunci cand este vechi, nu mai este eficient sau are nevoie de reparatii costisitoare. Sistemele din ziua de azi sunt cu 60% mai eficiente decat cele fabricate in urma cu 10 ani. De asemenea, daca acestea nu sunt utilizate corespunzator si nu sunt intretinute, uzura sistemului poate favoriza ineficienta sau defectarea prematura.

Cat de costisitor este un aparat de aer conditionat?

Multi factori influenteaza costurile implicate de sistemele de aer conditionat, precum dimensiunea locuintei, tipul si starea tevilor instalate, dar si necesitatea unor accesorii precum termostat sau un purificator al aerului electronic.

La ce trebuie sa ma uit cand vreau sa cumpar un aparat de aer conditionat?

In primul rand la unitatea ce trebuie sa aiba dimensiunea si puterea potrivita pentru a putea raci eficient locuinta. Apoi este esentiala stabilirea factorilor de disconfort, deoarece noile dispozitive au capacitatea de a reduce temperatura inegala de la o camera la alta. In plus, pentru membri ai familiei ce au alergii, se pot alege sisteme care filtreaza aerul din incapere pe masura ce este pus in circulatie. Si nu in ultimul rand, in functie de buget.

Care este durata de viata a aparatelor de aer conditionat?

Specialistii sugereaza ca durata de viata a unui astfel de dispozitiv este intre 12 si 15 ani.

Ce presupune inlocuirea unui sistem vechi?

Pe langa plasarea noului echipament, instalatorul trebuie sa inspecteze alte elemente precum tevile, bobinele, firele, termostatul, filtrele, uscatoarele, grilele etc.

Poate vrei sa citesti si:

Cum sa ne comportam cu persoanele dificile?

“Viaţa e nedreaptă.Dacă viaţa ar fi dreaptă, Elvis ar fi încă în viaţă, iar toţi cei care pretind a fi el, ar fi morţi”.

Aruncă o privire la speciile care apar sub forma colegilor de muncă, a şefilor, subordonaţilor, clienţilor, prietenilor, rudelor, etc- cu toţii reunite sub o eticheta unică: acea de persoană “dificilă”.

Există două zone care înlesnesc apariţia altercatiilor cu persoanele “dificile”: mai întâi, zona aşteptărilor, iar apoi, chestiunea limitelor.

Asteptarile, în general, sunt cu totul în mintea persoanei respective. Nu este de mirare că atunci când reacţionăm într-un anumit fel cu oamenii care ne-au dezamăgit suntem etichetaţi că fiind dificili. Altfel, ei devin “dificili” în ochii nostril.

Cum ne raportăm la aşteptări?

Singurul mod de a opri ciclul aşteptărilor nerealiste şi neîndeplinite este să abordezi problema la sursă, cu persoana respectivă.

O altă zona care duce la conflict este noţiunea de limite. Pentru ca lucrurile să fie clare de la bun început, este mai ok să iti schimbi abordarea. Nu se pune problema să îţi schimbi personalitatea, ci să arăţi puţină empatie. Secretul este să stabileşti cu ce fel de persoană ai de-a face şi să încerci să comunici cu acesta într-o forma nouă , schimbându-ţi abordarea.

Poate vrei sa citesti si:

Cum sa supravietuiesti succesului

Faptul că există atâţia oameni de geniu descoperiţi şi adulaţi de public cât şi genii care, deşi au aceleaşi date native, au parte de destine tragice, nu e decât o ilustrare a fătului că există succes şi Succes. Nu de puţine ori succesul (scris cu minsucula) pune în pericol viaţă, în timp ce Succesul (scris cu majusculă), o înalta. Adevăratul Succes sprijiba spiritul; el nu are de aface cu realizări isolate, ci cu prezenţa succesului în toate domeniile vieţii şi implicit, cu atingerea unui stil de viaţă de succes, care nu este doar în beneficiul nostru personal, ci şi în folosul celorlalţi.

Exemple de “succes” care erodează adesea sănătatea şi relaţiile persoanei, se găsesc în ceea ce se numeşte lumea tabliodelor. Dar ceea ce lumea numeşte succes, este mai degrabă celebritate, iar capacitatea de distrugere pe care o posedă celebritatea este probată zilnic. Oamenii celebri ajung adesea la mariaje eşuate, la dependent, alccolism, sinucidere, sau alte forme de moarte prematură. Putem enumeră aici pe Elvis Presley, Janis Joplin, Marilyn Monroe şi mulţi alţii. Pe lângă aceste exemple de oameni care au plătit atât de scump preţul celebrităţii, este bine să amintim şi miile de oameni “de succes” care, deşi mai puţin faimoşi, şi-au ruinat vieţile din cauza drogurilor şi a deformărilor profesionale.

Înălţarea sau distrugerea noastră nu depinde de succesul în sine, ci de cum anume se integrează acesta în personalitatea noastră. Dacă suntem mândri ori modeşti, egoişti ori recunoscători, dacă ne considerăm pe noi înşine mai buni în baza talentelor noastre decât pe ceilalţi- aceştia sunt factorii determinanţi.

Dacă ajungem să îi cunoaştem pe adevăraţii puternici ai lumii, pe marii industriaşi, pe laureaţii premiului Nobel, vom observă cu totul alte calităţi. Cei care au cu adevărat succes nu au nici o înclinaţie în a se purta arrogant, pentru că nu se consideră pe ei înşişi mai buni, ci puţin mai norocoşi decât alţii.

De ce oare adevăratul succes apare într-un mod atât de lipsit de efort?

Din această perspectiva, ne stă tuturor la îndemână tocmai această capacitate de a discerne între modelele puternice ale succesului şi cele slabe, care conduc la eşec.

Poate vrei sa citesti si:

Cum sa iti schimbi stilul emotional?

Fiecare dintre noi este o combinaţie dintre dimensiunile: Rezilienţa, Perspectiva, Intuiţie Socială, Conştiinţa de Sine, Sensibilitate la Contex şi Atenţie ale Stilului Emoţional, o combinaţie unică ce descrie felul în care percepem lumea şi reacţionăm faţă de ea şi felul în care îi abordăm pe alţii.

Pornind pe acest drum, este bine să ne lipsim de modul de gândire care merge pe principiul “Eu sunt OK, Tu eşti OK”. Există anumite stiluri emoţionale- puncte de reglaj de-a lungul fiecărei dintre cele şase dimensiuni care pur şi simplu fac viaţă mai dificilă decât este necesar să fie. Dar,fiecare dintre noi ar trebui să ţintească spre mijlocul fiecărei dimensiuni.

Un alt motiv să îţi schimbi punctul de reglaj este acela că unele puncte situate de-a lungul celor şase dimensiuni te vor servi mai bine în anumite situaţii. Poate că, dacă descoperi o Perspectiva Negativă, pesimistă, te impulsionează să munceşti suplimentar, din greu, dar, o deplasare înspre capătul Pozitiv al Perspectivei funcţionează mai bine în situaţii sociale. (de ex: Ştiu că pot fi la înălţime la petrecere: mă duc).

În acest caz, este bine să fii capabil să îţi reglezi punctul unde te situezi, după poftă inimii, îţi va permite să respunzi fiecari situaţii în cel mai efficient mod cu putinţă.

Fiind conştient de Stilul Emoţional pe care îl ai, poţi să îţi croieşti o viaţă care să se adapteze acestuia. Însă, adaptarea nu este posibilă întotdeauna. Nu ajungem în mod necesar să lucrăm de acasă, că să nu mai vorbim de o eventuală schimbare în carieră.

Chiar dacă nu îţi poţi schimbă mediul fizic şi social, beneficiile pot fi pe termen scurt.

Poate vrei sa citesti si:

Exemplu practic pentru stabilirea scopurilor si a resurselor personale

Cum mănânci un elefant? -Exemplu practic pentru stabilirea scopurilor şi a resurselor personale

 Prima întrebare care îţi vine în minte când abordezi o situaţie majoră, care necesită timp şi efort susţinut, este cum îţi planifici timpul astfel încât să poţi duce la bun sfârşit ceea ce ţi-ai propus?

Când te gândeşti “ cum mănânci un elefant?”, de fapt te gândeşti cum te apuci de un proiect la care trebuie să lucrezi, de unde începi, şi cum îţi dozezi timpul astfel încât să nu laşi pe ultima sută de metri o cantitate uriaşă din ceea ce ai de lucrat. Cel mai greu este când ai şi un deadline, adică, un anumit timp pe care trebuie să îl aloci proeictului.

Deci, cum mănânci un elefant? De unde începi? Cu ce începi? Îl mănânci tot deoadata?

Evident nu.

Să luăm un exemplu concret: cum te apuci de scris o lucrare de licenţă?

Pentru că să realizez lucrarea cu brio, şi în timpul necesar, ai putea începe să “mănânci elefantul” pornind de la un picior. Să zicem că piciorul reprezintă planul pe care ţi-l faci pentru a începe lucrarea:

– rezumate,

– schiţe,

– aduni material, etc.

Urmează un alt picior. Asta înseamnă că vei trece la realizarea primului capitol din lucrare ( să zicem că sunt în total, 3 capitole, plus partea aplicativă)

Ţi-au mai rămas de “mâncat”: 2 picioare, coadă, capul (cu urechile) şi corpul…..

Cum îţi dozez timpul şi resursele în continuare?

Cele două picioare înseamnă următoarele două capitole din lucrare.

Capul, îl poţi consideră a fi partea aplicativă,la care ai ceva mai mult de lucru iar coadă o poţi lasă la urmă, deoarece această înseamnă ultimele retuşuri alte lucrării, după care urmează corpul.

Ei bine, nici corpul nu se poate “digera” în totalitate. Şi astfel, îl împărţim se pe acesta în părţi cât de cât rezonabile.

Şi asftel, ai reuşit, printr-un exemplu concret, să mănânci elefantul!

Poate vrei sa citesti si:

1 82 83 84 85 86 90