Azi am zis ca e momentul sa facem o rubrica noua, cea de etimologie a cuvintelor, iar primul care mi s-a parut interesant a fost cuvantul parazit, cu o etimologie mai putin cunoscuta sau ma rog, studiata, explicata. Ca mai toate cuvintele din limbile moderne si acesta provine din greaca, fiind format din alte doua cuvinte: para situs, mai exact parasitus.  prima parte se refera la para = langa, iar situs inseamna a sta [ la masa ], cuvantul a fost preluat in latina si initial se referea la o persoana care lua masa alaturi de tine. Asadar nu era nimic rau in acest cuvant, doar ca apoi a fost atribuit unor organisme care traiesc pe seama altor organisme.

Etimologia cuvantului parazit

De multe ori nu ne mai gandim la etimologia cuvintelor, alteori consideram limba ca pe ceva care sta pe loc, fara sa evolueze. Sunt mii de cuvinte care au disparut, inclusiv in limba romana, altele au aparut. Astazi nu mai numim parazit pe cineva care sta la masa cu noi, este oaspete, poftit sau nepoftit, in schimb cei care stau fara sa munceasca pe spinarea altora, devin paraziti. In rest cuvantul se refera la plante si vietati care „sug” sangele gazdelor [ evident nepoftiti ].

Pentru cazul in care parazitul este prieten, se numeste simbioza – atunci cand cele doua organisme se ajuta reciproc, spre deosebire de parazitul care nu te ajuta cu nimic. Asadar acum stim ce este un parazit, avem etimologia si definitia intr-un singur loc. Sper ca v-a placut si a fost de folos ceea ce am scris azi, iar daca raspunsul este DA, vom continua lectiile de limba romana, asa cum v-am obisnuit inca din 2012.

Etimologia cuvântului parazit

Romanii au impresia ca diferența dintre pălincă, țuică și horincă este taria licorii, dar de fapt nu este deloc asa. Pe langa faptul ca palinca este o denumire ardeleneasca, la fel ca si horinca, de fapt conteaza din ce e facuta licoarea si nu taria ei. Daca e de pruna, e tuica, cu siguranta. Daca e din fructe diferite: pere, mere sau mai stiu eu ce, devine palinca. Daca vorbim de horinca, asta e de fapt denumirea folosita in Ardeal  in Maramures si in unele parți ale Tarii Oasului.  Asta e toata filozofia, restul este de fapt legenda urbana.

Care e diferența dintre pălincă, țuică și horincă

Distilarea licorilor cu denumirea de pălincă, țuică și horincă este ceea ce difera si face diferenta intre calitatea lor. De multe ori se practica chiar si a treia distilare, oferind pe langa puritate si tarie. Ardelenii practica mai des acest tip de prelucrare, in restul tarii ajunge o singura data.

Palinca a ramas si romaneasca si ungureasca, ba chiar si sarbeasca, chiar daca ungurii au vrut sa o faca marca proprie, produs autohton. Cert este ca la noi acum 500 de ani exista deja atestata documentar in zona Satmarului. In mod traditional palinca ar trebui sa fie de peste 50 de grade, desi tuicile incep de la 24 de grade si merg pana la 65 de grade. Doar sa nu te arda la gat, in rest nu mai zic nimic. Unii spunca o lingura de tuica pe zi inainte de masa este doctorie curata. Ati retinut: o lingura nu un paharel, oricat ar fi de mic.

Cat lichid este intr-o lingura? In mod normal ar fi cam 14 ml, hai maxim 20 ml daca e o lingura mare de ciorba. In rest se recomanda cat mai mic sa fie consumul, nu zilnic, nici macar saptamanal, ci la ocazii si cu multa – foarte multa moderatie. Acum daca ati aflat diferentele dintre cele 3 licori, macar o sa stiti ce consumati, nu conteaza ca e de prune sau de gutui, gustul vostru este cel care  decide care e mai buna.

Care e diferența dintre pălincă, țuică și horincă