Cum e sa fii raspunzator pentru altii
Nici nu stiu cum va iesi acest articol, pentru ca nici nu vreau sa dau detalii exacte despre persoane si situatii, dar pe de alta parte vreau sa fiu cat mai explicit. Evident ca de la 20 de ani ar trebui sa fii cat de cat pe picioarele tale, iar de atunci si pana „antinzi adidasii” cum spunea bunica-mea, te trezesti ca esti raspunzator pentru altii. Pornind de la copii si pana la rude. Te insori? Gata vine si o responsabilitate in plus. Faci copii? Nu mai zic ce mare responsabilitate ai. Imbatranesc parintii, rudele mai apropiate? Ii ai si pe ei pe cap. Pana cand?
Cum e sa fii raspunzator pentru altii
A crescut copilul, zici ca ai o responsabilitate mai putin sau ma rog, mai mica. Da de unde, ca se insoara/marita si acesta si iarasi probleme care vin pe capul tau. A imbatranit mama sau tatal, sau ma rog, amandoi. Nu se ajung cu banii, vin bolile, copii nu au casa, se despart/ divorteaza, probleme si iarasi probleme. Iar cand problemele tale apar, sunt mereu numai ale tale. Ca nu ti le-a bagat nimeni in traista.
Stiu pe cineva care a ajuns la 82 de ani si nu si-a facut probleme decat pentru sine. Nici macar in cuplu nu a fost afectat. A facut exact ce si cat a vrut, ca uite are si el o viata. Asa ca desi din cand in cand mai pune niste mici probleme pe capul altora, o duce binisor inca si ii doresc in continuare sa fie la fel. Mai stiu pe cineva care are probleme de la 14 ani, familie destramata, viata dezorganizata si mereu cu probleme. Oricat ai incerca sa il ajuti, omul nostru da dintr-o problema in alta. Multe evident facute pentru ca in loc sa rezolve o problema mica, a facut sa fie si mai mare.
Cum faci fata unor astfel de situatii? Stii ca e o vorba: ai cazut din lac in put, sau dintr-o problema mica, ai dat intr-una mai mare. Sincer sa fiu nu stiu ce sfaturi sa dau, cert este ca viata e grea, oricum ai face. Daca ai rezolvat o problema, maine apare alta de rezolvat si uite asa, cu speranta ca ai sa iesi odata la liman se termina viata. Era o vreme cand daca ceva mergea bine ma speriam, ma gandeam ca-mi scapa ceva, ca nu am observat o belea, desi daca e sa analizez la rece, nu a fost niciodata ata de greu pe cat se putea. Pana intr-o zi, zic si eu.
Cum e sa fii răspunzător pentru alții
