Mihai Bogdan Antonescu

Am zis eu ca a venit momentul sa scriu si despre colegul meu Mihai Bogdan Antonescu, trecut la cele vesnice de curand. Am fost colegi din gimnaziu si pana in clasa a VIII-a, cand drumurile noastre s-au despartit. Dar am ramas prieteni, ne-am mai intalnit de cateva ori dupa 1990 si apoi asta a fost tot. Un baiat deosebit, talentat si cel putin in clasele gimnaziale, darnic. Mergeam la el sa imprumut revistele Pif, el evident bucurandu-se si de cadourile primite odata cu revista. Avea el ceva pile, ca altfel nu prea te alegeai cu reviste de la capitalisti. Saracimea le gasea de obicei la Bucuresti la anticariat, cechi de minim un an, fara surprize.

Mihai Bogdan Antonescu – biografie, amintiri

Am inteles ca Mihai Bogdan Antonescu a fost redactor sef adjunct la publicatia Atac la Persoana, care si azi mai este online. Incurcate sunt itele, a fost judecat si condamnat cu suspendare. A mai fost si membru PPDD – da, la Dan Diaconescu [ in direct ]. Mihai s-a nascut la scurt timp dupa mine, pe 1 iulie 1965. Coincidenta bizara, prima sa casatorie a avut loc in anul 1987, urmata de un divort in noiembrie 1989. Inainte de Revolutie, ca sa vezi.

Mihai Bogdan Antonescu a locuit in Campina destul de aproape de garsoniera pe care o am acum, s-a mutat de pe Orizontului pe Bulevardul Carol I. La o azvarlitura de bat. Din 2003 si-a schimbat domiciliul in Bucuresti. Eu eram de mult plecat de acolo, adica de prin 1992. Desi acuzat de mai mult sau mai putina discriminare, pe fata sa o cheama Eva Antonescu. Pe fosta sotie o cheama Monica Carmen Mihai [ daca intereseaza pe cineva ].

Cum scria Mihai in presa vedeti aici, teoretic chiar stiu ca scria bine, facea poezii inca din scoala, mai scria si bancuri, ne amuzam impreuna cand le scriam si le citeam apoi ca sa ne amuzam. Eu nu mai scriu poezii de prin 1985, cand am scris-o pe ultima. Manuscrisele s-au pierdut, asa ca pot sa zic ca nu am scris niciodata.

Chestii diverse: ne-am intalnit in 1990 in redactia ziarului “Dreptatea”, el a rams, eu am plecat. Regret c amu l-am urmarit la Catavencu, dar pe vremea aia nu era internet. Asta pentru ca-mi place si mie “caterinca”. Cand ajunge el la TVR eu eram plecat, asta-i viata si norocul [ pe care si-l face omul cu mana lui ]. Ar fi trebuit sa ne intalnim mai des dupa 1989, doar ca perioadele cand am fost in aceiasi locatie, nu au prea coincis. Interesant este si faptul ca s-a scris despre decesul sau in ziarul Bursa. Vad ca au mai scris si cei de la Evenimentul Zilei si Sputnik. Data decesului: 31 august 2019. Alta coincidenta, nu va spun ce s-a intamplat pe 31 august, dar pentru mine e o data importanta [ in afara de Ziua Limbii Romane ]. Cred ca totusi stirea a fost pe 31, adica duminica, decesul fiind joi este vorba de data de 19 august!

Interesant este sa aflu ca Mihai Bogdan Antonescu a fost invitat la ziua lui Saddam Hussein la Tikrit, asta chiar ma pune pe ganduri. DA, multi zic ca a fost un geniu, eu ce sa zic? Ca am stat parca in nu stiu ce clasa cu el in banca? Ca desena excelent, ca ne luam gogosi cu dulceata de pe actuala strada Republicii? Nici macar nu mai stiu cum se numea acum 40 de ani!

Mihai Bogdan Antonescu

Mihai Bogdan Antonescu – biografie, amintiri

Poate vrei sa citesti si:

Deceptionat

Acum cateva luni am avut intalnirea de 35 de ani de la absolvire – revedere cum i se mai zicea. Asa ca mi-am reamintit de anii frumosi ai liceului, cand totul era roz [ nu ca acum cand stam in casa si socializam doar pe WhatsApp si FaceBook ]. Acum sa explic de ce titlul este deceptionat si nu altul. Pur si simplu pentru ca i-am scris unui fost coleg, doar ca el nu a facut decat sa ingnore mesajul. Pacat, il considerasem pana azi unul dintre cei mai buni prieteni din liceu. Nu a fost sa fie, a ramas o amintire si atat!

Am mai scris in decembrie pe tema asta, probabil ca m-a afectat mai mut decat am vrut sa recunosc. OK, nu speram eu ca dupa 35 de ani sa ramanem prieteni, dar parca se putea mai mult. N’am fost un tip popular in liceu, poate ca nu sunt nici acum. Ca fapt divers, doi dintre prietenii mei din acea perioada s-au dus, Mihai si Gabi. De ultimul chiar imi par erau, am fost colegi de banca cel putin intr-a 11 si a 12-a. Cel putin asa imi amintesc, sper ca nu ma inseala memoria si am devenit prieten cu neamtul ala de-ti ia mintile!

Cand ma gandesc ca probabil vom face iarasi o revedere la 60 de ani, sau ma rog – 40 de ani de la terminarea liceului, cine stie cati vom veni. Daca am ajuns aici sa mai facem o lectie de gramatica [ cum scriem corect: vom sau v-om? ]. Evident ca scriem fara cratima, desi am putea confunda probabil cu varianta c-om la care nu exista varianta fara cratima com. Asta pentru ca tot am ajuns la subiectul scoala si probabil ca astfel de intrebari vor mai veni. Alte variante corecte: l-om vedea, care nu se scrie decat asa, fara cratima NU exista [ bine, exista insa lom inseamna altceva.

Uite cum am ajuns eu de la colegii de liceu la gramatica limbii romane, asta doar pentru ca zilnic primesc zeci de intrebari legate de cum se scrie corect. Iar eu nu sunt profesor de limba romana, sunt un simplu blogger si atat!

Sfinxul-Caraiman

Poate vrei sa citesti si:

Colegii mei de facultate

Azi am mai gasit cativa colegi de la Academia Militara Tehnica, am descoperit ca majoritatea sunt pe continemtul American. In afara de Niciulae Mazilu, Cojocariu Ionel, Vicentiu Ciumacenco si Aftenie Mihai restul din cate vad sunt plecati fie in SUA fie in Canada. Azi am vorbit cu Stoenescu Dan si cu Ciprian Andronache. Ei mi-au zis ca mai sunt acolo si alti colegi: Popa Dan, Laurentiu Murg – cu el am mai vorbit pe FaceBook, deci majoritatea au optat pentru diaspora. Ce vremuri mai erau acum 30 de ani in Chirigiu, Bucuresti! Ar fi interesanta o revedere la 35 sau 40 de ani de la absolvire, dar e greu cu atatia plecati asa de departe.

Colegii mei de facultate

Cred ca a dat Alzheimerul peste mine, pentru ca in afara de colegii de la Academia Militara Tehnica nu mai stiu cum ii chema pe colegii de la Aeronave sau de la ASE [ desi am terminat-o in 2005! ]. In fine, asa e de la o varsta, mai uiti cate ceva. Important este ca am observat ca mai toti am prins a pune kilograme in plus, eu unul cel putin am de slabit cam 20.

ce mi se pare interesant este ca mai toti au parasit domeniul in care s-au pregatit in facultate. A, mi-am adus aminte si de Copcea Cristian, ramas si el in Bucuresti – de fapt el fiind bucurestean, nici macar nu a plecat de acasa. Colegul meu mai mare – Stefanescu Valntin se apropie de pensie, daca nu a iesit deja. Oare cine se mai ocupa azi in Romania de aviatia militara?

Cam atat despre colegii mei azi, poate maine o sa fiu mai in forma si o sa scriu mai multe. Mi-ar place sa ma intalnesc cu ei macar virtual, sa stiu ce au mai facut prin viata, de ce au decis sa abandoneze linia militara si au intrat in civilie. Cin estie, poate mi se implineste visul asta in acest an.

Academia Militara Tehnica

colegii de la Academia Militara Tehnica

Poate vrei sa citesti si:

Dezamagit de ( unii ) colegi

Hai sa mai adaug un articol ca sa imi vars cum se zice, amarul. Fostii mei colegi de liceu au facut un grup pe WhatsApp, asa ca m-am alaturat si eu. Apoi unii au inteles ca e un fel de FaceBook unde stai si postezi ba de una, ba de alta. Sa-ti mai treaca timpul. De aici pana la atacuri la persoana a mai fost doar un pas. Iar asta ma mira cand e vorba de oameni de 60 de ani. Dam mereu vina pe cei tineri, dar parca si cand ma uit la cei mai trecuti prin viata, parca au si ei probleme, poate mai mari ca astia mici [ asa le zic eu celor de varsta copiilor mei ].

Dezamagit de ( unii ) colegi

Stiti ce ma mira mai mult? Cum se cauta motive pentru a injosi pe cineva, azi asta la copii se numeste bullying, iar cei care le cad victime sunt in general tipi mai sfisoi, retrasi, etc. Evident ca multi au anumite probleme, dar cand omul nu le are, cei care joaca jocul asta murdar, le cauta. Incep sa se lege – sa faca aluzii – de tara unde esti, de strada sau cartierul unde te-ai nascut, ceva care sa te faca sa te simti atacat. Nu cred ca la 60 de ani faci asa ceva fara sa fii constient ca o faci.

Copii fac asta – adica au un comportament agresiv [ bullying ] pentru ca vor sa domine, sau se simt amenintati si atunci cauta sa dovedeasca celor din jur ca ei pot, ca ei sun personajul alfa, dar la adulti ar trebui sa fie mai mult discernamant la mijloc.

Acum sa revenim la mine, poate ca nu e locul meu printre anumiti colegi – o colega mi-a zis la 3 intalniri cum m-a batut ea in clasa a IV-a, altul coleg ca m-a batut la sah. Asa si? Eu sincer nu retin evenimentele, am trecut propbabil peste ele sau nici macar nu s-au intamplat. Auzi, o fata sa ma cafteasca! Iar eu sa uit? La sah e si mai abitir, ca nu prea tin minte s afi jucat cu omul respectiv, iar asta era activitatea de pana prin clasa a IX, apoi au aparut alte prioritati. Asa ca in treapta a 2-a, sah? Posibil. Ma si intreb cat de mult l-a marcat pe om acea victorie, daca a gasit de cuviinta sa o comemoreze dupa 35 de ani!

Comportament

Dezamăgit de ( unii ) colegi

Poate vrei sa citesti si:

Am fost coleg cu Ciprian Tureac

Eram sigur ca fostul meu coleg de generala Ciprian Tureac e pensionar, dar uite ca nu e si mai mult decat atat, e purtator de cuvant al Scolii de subofiteri de politie din Campina. Spre rusinea mea nu stiu cine a fost  ”Vasile Lascăr”, importat este ca era gorjean, nu campinean. La noi macar Nicolae Grigorescu si-a dat obstescul sfarsit in oras, desi si el era dambovitean. Prea putini prahoveni au lasat numele pe cladirile orasului meu, poate aud ca si Tureac care isi scria numle 2Reac o sa dea numele unei strazi sau al unei scoli de glumeti.

Am fost coleg cu Ciprian Tureac

Teoretic Tureac Ciprian statea la blocurile de langa noi, dar cu fata spre strada 1 Mai, cu iesire in spate, catre curtea inerioara a blicurilor unde am copilarit. Am fost colegi pana in clasa a VIII-a, cand cred ca s-a mutat la Petrol. Asa cred, nu sunt sigur caci deja imbatranesc si tin minte doar ce vreau sau imi convine. Omul a trecut prin multe, este sau ma rog o fi fost profesor la Scoala de subofiteri Vasile Lascar, dar calitatea lui de baza este scrisul. Bai, tipul asta scrie fenomenal de bine, iar in plus de asta, este admirat de fostii sai elevi. Bravo Cipi!

N-am multe amintiri cu Ciprian, ei se jucau cu aia de pe partea cealalta a strazi i1 Mai, azi blocata de tarabe. Parca statea la numarul 25, dar nu mai stiu la ce etaj. Langa doamna profesoara Stanaranga. M-am intalnit cu el de cateva ori, stiu ca odata i-am cerut ajutorul cu ceva legat de buletin, dar m-a pasat. Atat. Ar fi interesant sa ma intalnesc cu el, mai ales ca am auzit ca vine des pe la noi prin oras. Doar ca nu spune, atat. Update: a iesit la pensie!

Tureac Ciprian

Am fost coleg cu Ciprian Tureac

Poate vrei sa citesti si:

1 2